Papură Vodă

Deunăzi vorbeam de marile evenimente care ne acaparează atenţia. Azi insist să perorez pe chestiuni care ne unesc în ciuda diferenţelor colosale care ne despart, începând de la aspiraţii, convingeri, percepţii, până la ceea ce ne satisface.

Interesant mi se pare momentul în care individul se substrage meschinăriilor personale pentru a se alătura unui vis comun. În cazul în speţă, individul nu are beneficii vizibile din această adeziune, şi totuşi caută să participe la acest festin social.

Nu ştiu în ce constă aceasă putere, n-am nici perspicacitatea nici tăria să definesc această miraculoasă forţă care uneşte atât de mistic.

Să fie o nevoie metafizică, să fie dintr-o dorinţă ascunsă de-a te identifica cu freamătul mulţimii? Sau să fie din raţiunii mult mai complexe care ne scapă până şi celor mai sofisticaţi?