10 motive pentru care românii sunt un popor de rahat
-
Spiritul mioritic: “Ce putem noi să facem?”
Cred că asta ne caracterizează cel mai bine pe noi, toţi românii… Suntem mereu victime şi ne complacem în asta. Victime ale popoarelor barbare, victime ale boierilor, victime ale războaielor, victime ale comunismului, victime ale politicienilor, victime ale birocraţiei. Ce putem noi să facem când alţii se cacă în blidul nostru? Nimic, nu?
-
Corupţia: “Şi mie ce-mi pică, frate?”
Corupţia e un cuvânt prea des folosit. Prea ne gândim la marii corupţi, la marile tunuri… Când în fapt, noi toţi suntem corupţi sau coruptibili. De la medici la jurişti, de la firme private la instituţii de stat, de la mafioţi la poliţişti.
-
Manelismul: “Of, viaţa mea, mâncaţ-aş maiu’!”
Aici mă refer în special la spiritul celor cărora le vibrează caroseria la 1 noaptea. În cazul lor, bunătatea se măsoară în grosimea portmoneului, inteligenţa în 3G-uri şi respectul în numărul de prietenari şi duşmani. De asemenea, în spiritul manelist, sufletul trebuie să-ţi fie undeva mai jos de cataramă.
-
Fudulia: “He, he! Cine se crede ei? Mânc d-ăştia la micu’ dejun, bre!”
Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul, spune vorba populară. Şi noi suntem proşti destui… pardon, destul. Românii sunt mândri că sunt români. Deşi nimeni nu ştie de ce. Măcar de-am fi mândri de adevăratele valori. Dar nu e cazul. Crede-mă, e doar fudulie.
-
Lipsa de respect: “Cine mai e şi ăsta? Papagal pe roţi!”
O altă caracteristică specială a acestui popor… Ei da, dispreţul, lipsa de respect, desconsiderarea, mişto-ul. Toţi suntem aşi la de-astea, nu? Ne doare-n cur de ceilalţi. Oricum ceilalţi sunt nişte fraieri, nişte papagali, nişte boarfe. Exagerez? La finalul zilei trage linie şi gândeşte-te la câţi şi-au băgat picioarele în tine şi în câţi ţi-ai băgat picioarele. Eşti pe plus sau pe minus?
-
Şovinismul: “Să piară ungurii din ţară!”
Suntem un popor ales, iar limba noastră-i o comoară, în adâncuri înfundată. Îi urâm pe unguri (curios lucru, mai ales sudiştii îi urăsc, chiar dacă nu prea au de-a face cu ei), îi urâm pe ţigani, îi urâm pe sârbi, jidani, nemţi sau ucrainieni. Şi pe bună dreptate, până la urmă ei sunt de vină pentru tot răul din ţară, nu?
-
“Credinţa”: “Las’ că are grijă Dumñezo dă mama voastră!”
Românii sunt un popor dintre cele mai credincioase. Aparent. E chestie ce ţine mai mult de rit şi, bineînţeles, de spiritul nostru mioritic. Ce putem noi să facem? Nimic, dar lasă că veni-va Dumñezo cu Judecata de Apoi şi i-a arde pe toţi cei care ne-au deranjat. În încheiere, un citat pe care ortodocşii îl ştiu prea bine: “Dă-ne Doa-a-a-mneee!”
-
Şmenăria: “Dai un ban da’ ştii că nu-l mai ai!”
Puţini oameni în Europa asta sunt mai hoţi şi mai şmenari ca cei ce locuiesc aici, pe meleagurile mioritice. Aici toată lumea te fură: vânzătorul din piaţă, operatorul de telefonie, ospătarul, compania de termoficare, politicianul, statul. Vezi? Nu e vorba de hoţii profesionişti care jefuiesc case şi bănci. De-ăia sunt peste tot în lume! Nu, e vorba de noi toţi, de instituţii şi, în final, de Statul Român.
-
Mizeria si jegul: “Gunoiul e a doua natură a românului”
Porcul e un animal murdar, se spune. Păi da, că doarme unde se cacă. Dar românii fac mai rău. Ei infectează ţara cu flacoane, sticle şi tot felul de hârtii şi plasticuri. Aruncă totul la întâmplare şi transformă ţara într-o groapă de gunoi. Românul e un animal murdar… şi ar fi bine dacă ar fi vorba numai de rahat aici, că ăla-i biodegradabil…
-
Spiritul comunist: “De ce numai ăia care muncesc să aibă bani??”
Românii urăsc oamenii de succes. Oamenii cu bani. Nu contează dacă i-au câştigat cinstit sau prin şmen, pentru români, toţi ar trebui băgaţi la închisoare, iar averile retrocedate celor de drept: oameni care freacă menta prin facultăţi de doi lei, cei care stau la bere, cei care au serviciu “de stat”, cei care nu-şi bat capul, cei prăpădiţi de soartă, cei neajutoraţi la infinit, cei care nu produc nimic (în afară de gunoi, desigur).
Portretul românilor ţi se pare exagerat. Nu prea eşti de acord, nu? Şi te înţeleg. Tu trăieşti în România şi ai cunoscut suficient de mulţi români ca să iţi dai seama că generalizările astea nu sunt foarte corecte. Însa ce te faci dacă eşti italian şi trăieşti în Italia, francez şi trăieşti în Franţa, englez şi trăieşti în UK… şi vine peste tine cohorta de români necivilizaţi? Mai stai să-i cunoşti pe toţi? Nu, generalizezi.
Sunt perfect de acord, atata ca dupa parerea mea ordinea “importantei” e exact pe dos. Comunismul, latent sau nu, este cauza unora din punctele de mai sus si bariera din calea “rezolvarii” altora. Si intr-un top 5 as mai adauga problemele legate de minorritarri si abordarea acestora. e.g. Tzigania: “Haules baules! Nu de da astia! Discriminare!!!”
a fost putin cam exagerat dar in mare parte ai dreptate. Totusi sa stii ca sunt si romani k, dar prea multe uscaturi in padure din pacate. Ma mir ca ai gasit numa 10 , Doamne multe mai sunt
M-am limitat la 10. Daca vrei, mai poti adauga cateva.
Darius, savuroasa dizertatie. Consideratiile finale fac diferenta!
Probabil ca trebuia sa pui un patratel rosu. Se pare ca unii sunt atat de fuduli incat nu pot sa accepte decat realitatea pe care ei o cunosc! CIne stie cunoaste si pricepe rolul si nevoia de-a te vedea dinafara!
Cea mai mare boala o am tot pe ‘’spiritul mioritic”, pe ciobanul care-si accepta destinul.
Exact! De-aia e în capul listei. Cel mai mare păcat al nostru ca naţie!
ai rezolvat ceva cu insemnarea asta?
nu.
ai adus ceva nou?
nu.
ai pus vreun punct pe I , macar?
nici atat. lucrurile astea se stiu.
ti-ai consumat 10 minute din viata scriind, si eu 30 de secunde citind.
Daimon prietene,cred ca mai ai nevoie de 30 de secunde ca sa parcurgi si concluzia, poate ca atunci vei pricepe aluzia, ce zici, mai incerci?
Sunt de acord cu Cioran cand a spus urmatoarele.
Despre influenţa bizantină:
Plaga mare a Rusiei — ca şi a noastră — a fost tradiţia bizantină, suflul spiritualităţii bizantine, care altoit într-o cultură străină devine anchiloză, schematism abstract, iar pe plan politic şi cultural, reacţionarism organizat. Tot ce este gîndire reacţionară în Rusia secolului trecut continuă — conştient sau inconştient — filonul bizantin. Pe Pobedonosţev — procurorul Sfîntului Sinod, profet al inculturii maselor într-o ţară de analfabeţi, îl văd descifrînd sensul istoriei după o icoană bizantină, iar nu după mersul soarelui, cum au făcut occidentalii, — după o icoană bizantină, simbol al morţii, al uscăciunii şi al umbrelor. Nu există o viziune mai devitalizantă decît aceea care se degajează din arta bizantină, artă de ceruri obscure, de monotonie între sfinţi, de inaderenţă la Eros. Şi cînd te gîndeşti că România a vieţuit secole sub blestemul spiritului bizantin!
Despre bisericuţe:
Românul iubeşte întorsătura, adică inconsecvenţa în procesul lucrurilor. Cel mai mare chin pe capul lui ar fi construirea unei catedrale; tendinţa lucrurilor înspre înălţime, ascensiunea firii e străină complet geniului nostru. Turnurile bisericilor româneşti nu se sprijină în cer, aşa cum se întîmplă cu cele gotice, ci, rezemate pe corpul bisericii, ele par a fi mulţumite că se află undeva, aproape de tot, un pămînt, de care nu e bine să te îndepărtezi. O catedrală este un răspuns lui Dumnezeu la toate întrebările care i le-a pus omului. Ea dovedeşte că distanţa între creator şi creatură este departe de a fi infinită şi că, la urma urmelor, ei s-ar putea întîlni vreodată în înălţimi. Sensul ultim al catedralei este o provocare şi o sfruntare adresată divinităţii. Sînt turnuri pe care omul n-a avut curajul să scrie: pînă cînd vei mai fi Dumnezeu, Doamne? Toate operele pe care omul le-a conceput pentru preamărirea lui Dumnezeu sînt o dovadă a mărimii umane, iar nu divine. Profilul unui turn pe un cer în înserări este simbolul tragediei sau infinitului uman.
Făcut-am multe bisericuţe în trecutul nostru, toate triste şi mici. Improvizaţii de credinţă.
Despre politica de apărare:
România e geografie, nu e istorie. Înţelege cineva acest tragic? O ţară are valoare numai cînd devine o problemă pentru alţii, cînd numele ei înseamnă o atitudine. Cu toţii ştim ce înseamnă Franţa, Anglia, Italia, Rusia şi Germania, dar nu ştim nici unul ce înseamnă România. Nu ştim ce este România, dar ştim perfect ce nu este.
S-a spus de atîtea ori: am apărat latinitatea (şi se citează: o oază de latinitate în Balcani); un dig împotriva slavismului, apărători ai creştinătăţii; păstrători ai tradiţiilor romane etc.
Aţi înţeles: am apărat şi am păstrat. Se cheamă aceasta destin? Naţiunile mari au spintecat istoria, în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămîne o dîră de foc în lume, căci o cultură mare seamănă unei ofensive cosmice. Dar ce rămîne după defensiva unei culturi mici? Praf — dar nu de puşcă, pulbere purtată de un vînt de toamnă. Caut în zadar primăvara culturilor mici…
Despre ţăranul român:
…De cîte ori privesc ţăranul român îmi place să văd înscrise în cutele feţei sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un alt ţăran mai amărît, mai pămîntiu, mai copleşit. Îmi închipui că acest ţăran n-a avut o sete puternică de viaţă, de i s-au înscris pe faţă toate umilinţele, de i s-au adîncit în riduri toate înfrîngerile. Oricîte rezerve de viaţă ar dovedi el, impresia nu este totuşi a unei prospeţimi biologice. O existenţă subterană este fiinţa lui şi mersul lui lent şi gîrbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Sîntem un neam care-am ieşit din văgăuni, din munţi şi din văi. Am privit cerul din umbră şi-am stat drepţi în întuneric. Ne-am răcorit o mie de ani. De aceea, numai febra ne mai poate scăpa…
Cînd va ridica ţăranul român capul în sus? În jos am privit de cînd ne-am născut.
Cioran - “Schimbarea la faţă a României”
[...] este cea mai pregnantă caracteristică a poporului român. Am mai pomenit de chestia asta într-un articol anterior, am să dezvolt mai departe subiectul aici. Asta ca să fie bine înţeles tagline-ul blogului de [...]
ATENTIUNE SUNT DE ACORD CU AVIZUL COMUNITATII ROMANE AMERICANE, DE A INCEPE DEPORTAREA LUI TISMANEANU, DIN STATELE UNITE. VA PLECA CU PATAPIEVICI,MORAR, UNGUREANU, DIRECT IN VENEZUELA,UNDE VOR FI PRIMITI DE PIONERI LA AEROPORT ( in curand amanunte in articolul pe doua pagini “DEPORTAREA AGENTULUI VOLODEA” din New York Magazin ) ROBERT HORVATH, N.Y.
PENTRU CEI INTERESATI IN DE ALE ARTEI, SITE-UL MEU ESTE http://www.devagallery.com CU GANDURI BUNE DE PESTE OCEAN ROBERT HORVATH (DEVA)
imi pare rau sa recunosc asta da ai cu siguranta dreptate shi ce e mai rau ca in romania ,,vechile idiologii inca functioneaza,,
Ma bucur la nr.1 ai folosit “noi” “noi romanii”..deci te incluzi printre “acele specimene”