Relaxarea ca mod de existenţă

Pentru că am ajuns să am o oarecare lehamite vis-a-vis de politica românească, de ştirile dezolante, am să mă repliez, cel puţin pentru o vreme, pe un al tip de dialog, pe care îl consider în acest moment, oarecum mai relevant, sau cel puţin o modalitate de risipire existenţială mai acceptabilă.

Chiar dacă subiectul “servicii” este mereu proaspăt, ţin să specific că-l abordez în virtutea ieşirii de vineri la piscină împreună cu colegii de la Jumpeye.

Sunt convins că fiecare din noi deţinem experienţe cât mai nuanţate, legate de servicii nasoale care se prestează cu o dezinvoltură exersată în ţara lui Vodă. Şi ca să nu bat câmpii am să fac referire la situaţia de vineri.

În mod normal, vinerea, ca orice firmă care se respectă, lucrăm, dar vinerea trecută a fost o excepţie.

Şeful nostru, atent din fire, s-a gândit, şi bine a şi făcut, să ne resfeţe un pic. Aşa că domnia sa, ne-a scos la bazin, ne-a dat să păpăm, a închiriat un pic de soare şi multe şezlonguri. Cu alte cuvinte ne-a oferit un mediu propice noţiunii de relaxare.

Numai că, şi relaxarea noastră este condiţionată într-o oarecare măsură de munca altora, de serviciile ospătarilor, a bucătarilor, a femeii de servici, etc.

Personal am întâlnit şi “ospătari fericiţi” oameni care prestează servicii de genul cu calm şi dedicare. Dar cei de vineri, ori şi-au ratat vocaţia ori sunt ignoranţi tipici, ori s-au lăsat afectaţi de pragul psihologic pe care ziua de vineri îl emană în conştiinţa oamenilor plictisiţi.

Îi invit pe ospătari să-mi răspundă!

Locaţia a fost minunată, sucul rece, apa din bazin acceptabilă, colectivul a fost de-a dreptul electrizant, iar faptul că mi-am văzut colegii în slip, a fost mult mai liniştitor, sunt şi ei oameni, ce Dumnezeu!

Aşa că am petrecut bine cred eu, cu mici excepţii, şi uite că fără să intenţionez, topicul discuţiei se schimbă, dar măcar să reţinem esenţialul. Serviciile din România sunt lamentabile şi din cauza ta, a mea, a tuturor.

Poate că suntem frustraţi, poate că cei mai mulţi avem slujbe de circumstanţă, poate că unii nu suntem plătiţi pe măsura expectanţelor, dar toate asta nu justifică prestaţia delăsată. Aşa că oameni buni, fiţi şi voi rezonabili, ce Dumnezeu!

Până ne revizuim atitudinea, haideţi să ne delectăm cu ceva poze!

  1. baroKCross says:

    ei bine…asa zile sa tot fie. o zi perfecta de vara, pe care Candid a descris-o atat de ..candid (inclusiv problema “uospatarilor frate…”). zilele ce au urmat, pentru unii dintre noi nu au mai fost atat de …candide, efectele soarelui in exces si a oboselii neintarziind sa apara si greu sa dispara…
    Totusi,cu jind…Ooo…happy(sunny)day

  2. Andrei Monciu says:

    oare mai are rost sa zic cata ciuda am in oase? :), las ca poate va indurati si de mine si om mai merge 1 data vara asta :P

  3. papusharu says:

    a fost perfect, totusi, nu-i ok sa ne laudam… :)

Leave a Reply