Papură Vodă

“Medicii au amputat piciorul unei adolescente care a fost lovită pe trotuar de un şofer începător şi vitezoman!”

Zilnic suntem bombardaţi cu ştiri care mai de care mai sordide dar ne-am adaptat, ne-am cultivat, dacă vreţi, un tip de imunitate. La drept vorbind, această detaşare de problemele celuilalt sunt necesare, aş spune că ne ajută să ne păstrăm minţile. În schimb, media, continuă să joace trivial, şi să ne hrănească cu aviditate nevoia patologică de senzaţional şi oroare.

Totuşi există ştiri teribile, care ne îngrijorează, care ne urmăresc, care ne intrigă. În cazul de faţă, cred că suntem în faţa unei drame, a unei situaţii teribile, care îşi are sursa în ignoranţă.

Desigur că, principalul vinovat, este mujicul de 20 de ani, care nu avea ce căuta pe trotuar, dar în opinia mea, şi poate că unora li se va parea că exagerez, şi inculpatul este o victimă, o victimă a unui sistem obscur. Şi nu vorbesc la modul filozofic, cât la nivelul întâmplarilor efective.

Dacă stai să descoşi firul evenimentelor, ai să descoperi că până să se ajungă la dezastrul propriu-zis, s-au comis o tonă de inepţii.

În primul rând, statisticile indică un număr îngrijorător de accidente comise de începători. De aici trag concluzia, că şcolile sunt ineficiente. Tinerii şoferi, nu conştientizează pericolul la care expun şi se expun. Cât despre pregătirea lor, atât pe partea teoretică cât şi pe cea practică putem spune că este de departe îndoielnică.

Ineficientă şi stupidă este şi legislaţia rutieră, drept dovadă am să vă dau 2 exemple ilustre. Unu copil lovit pe zebră este considerat vinovat. O fetiţă ucisă pe zebră este considerată vinovată. Desigur că aici îşi aduce aportul şi incredibila justiţie românească.

Vinovate mai sunt şi autorităţile care în mod declarativ veghează şi conlucrează la bunul mers al societăţii, dar care, prin atitudinea vădită de nepăsare, de neimplicare, participă la acest festin teribil.

Poate că suntem filozofi, poate că suntem la un nivel de cunoaştere extrem de adânc, atât de adânc încât conştientizăm că orice tip de activitate şi implicare este destinat derizoriului. Numai aşa pot să-mi explic ignoranţa absolută în care trăim.

Nu, nici gând nu e vorba de nicio atitudine filosofică aici. Nu, n-are cum să pătrundă aşa ceva prin pielea pachidermelor cu glas de porc ordinar al mafioţilor din justiţie. Nu, poveştile astea nu au cum să-i impresioneze pe politicienii români, gunoaie cu un singur instinct: foamea de ban. Maţe groase cu două capete (pe unul intră, pe celălalt iese), oportunisti libidinoşi, care la televizor zâmbesc frumos mângâind sinistraţi pe creştet în timp ce în gând ne bagă pe toţi în pizda mamii noastre de imbecili care avem putere doar în timpul campaniei electorale. După care, alegem răul mai mic şi totul revine la normal: adică ei ne-o dau şi noi ne-o luăm. La muie.