Papură Vodă

Raportul Bruxellesului arată că 89% din plajele Bulgariei sunt conforme cu standardele de igienă, în timp ce în România procentul plajelor care respectă normele sanitare este de doar 35%. iRealitatea

Ştiţi ce mă intrigă? Delăsarea asta, inconştienţa sau ignoranţa totală în care ne complacem, cât şi incapacitatea de-a valorifica puţinul pe care îl deţinem.

Oricum Marea Neagră nu are o faună abundentă, diversă, aidoma altor mări cum ar fi: Marea Mediterană, Marea Egee, Marea Adriatică, etc. Nici apa mării nu este prea grozavă, deci nu putem concura în multe privinţe cu aceste mări. Dar, dacă tot nu avem atuuri, măcar să o păstrăm curată, ce Dumnezeu! Îi chiar imposibil?

Mă opresc aici, pentru că mi-am exprimat deja părerea faţă de Marea Neagră şi serviciile din România totuşi, nu m-am putut abţine. Consider că merită să ştim unde ne situăm.

Am să încep cu ruşii, pentru că mi-au plăcut cel mai mult. Într-un fel au fost revelaţia momentului, oricum, cred că sunteţi de acord cu mine. Ruşii au făcut o figură frumoasă la Euro 2008 şi de ce să nu o spunem, şi-au depăşit condiţia. Cât despre jocul turcilor, sincer nu m-au impresionat, au fost câteva reveniri spectaculoase, dar cam atât.

Spaniolii au jucat cel mai constant şi nu pentru că au fost neânvinşi, ci pentru că mereu au construit meciuri frumoase. Situaţiile, ocaziile create, au confirmat clasa, creativitatea şi devotamentul de care sunt capabili aceşti minunaţi jucători.

Despre Germania ştiu că se vorbeşte cel mai puţin, locul 2 este reconfirmat cel mai nasol, totuşi rămâne una dintre cele mai puternice echipe de la Euro 2008, în opinia mea.

În altă ordine de idei, plăcerile de seară s-au dus, rămânem noi, singuri, captivi în propriile condiţionări. Când nu v-om fi suficient de inventivi, podurile economiei vor cădea, nu numai peste cei ce gonesc înspre realizări, cât şi peste cei cantonaţi în derizoriu. Uneori vor cădea şi poduri la propriu, dar asta este mai puţin semnificativ.

Curând micii cabotini politici ne vor invita la un dialog versatil, inserat cu promisiuni, însă cei mai maturi dintre noi nu se vor lasa păcăliţi.

Suntem în pragul unei disperări absolute, problema e că nu avem cu ce să ne consolăm, nici măcar în dimensiunea spirituală. Uite, de exemplu: brazilenii îşi gasesc consolarea în fotbal, irakienii în plăcerea de-a vâna americani, indienii in Kama Sutra, egiptenii în priamide, americanii în sell-uri, spaniolii în Cupa Europei, iar francezii în Sarkozi, noi în ce?

Acest post este dedicat tuturor celor ce se tem de nonsensul unei activităţi, acelora care nu-şi gasesc consolarea în bere, acelora cărora măcar o data în viaţa…

Frate, văzui zilele astea la emisiuni de sport de mă luă cu ameţeli. Se pare că atît invitaţii cît şi moderatorii se pricep dacă nu la sport, măcar la pălăvrăgit. Dar nu mă lasăi influenţat, mă pusei în hamac, şi stătui ca un padişah ce sunt, cu telecomanda într-o mână şi cu credinţa în cealată, pardon cu tăria în cealată. Aşa cum se cuvine unui bun creştin, după ce, desigur, în prealabil îşi achită îndatoririle faţă de coroană.

Şi stând eu aşa, dupa cum v-am spus, turceşte, mă lăsăi condus de gânduri şi la un moment dat avui parte de iluminare: “Marele “eveniment” ne umbreşte atît zilele de dinainte cât şi cele ce se vor succede…“- asta fu revelaţia, simplu şi la subiect.

Şi de atunci, fraţilor, trăiesc ca şi voi, în aşteptarea marelui eveniment. Nimic nu mai are relevanţă până la marele eveniment, care, chiar dacă nu ne va schimba viaţa, măcar ne va uni pentru 90 şi ceva de minute in credinţă şi aspiraţii pe toţi românii! Insist şi spun pe toţi, si prin toţi înteleg chiar şi pe extremiştii UDMR-işti!

Români din toată lumea uniţi-vă şi iubiţi-vă, măcar pentru 90 de minute!

Din ciclul Darius graieste:

Am citit undeva ca reciclarea este o “datina” a carei origine poate fi gasita prin anul 400 i.e.n., pe vremea lui Platon.

In Romania, reciclarea este un neologism cu mare grija tinut in arhiva secreta a Agentiei Pentru Protectia Mediului. Acesti “cruciati” ai protectiei mediului stau in birou si castiga multi bani. Au in fata sediului o ghena uriasa cu gauri, si pe fiecare gaura scrie “Sticla”, “Lemn”, “Hartie”, “Metal”, respectiv “Plastic”. Este singura ghena de acest fel din oras. Sub nasul functionarilor de la APM, Romania este mai verde si gunoiul mai ecologic.

Pentru noi, restul, Romania se balaceste in mizerie. Pentru noi, gunoiul este un cocktail de chestii de care nu mai avem nevoie, care cade pe ghena cu o acceleratie de 9.8m/s2 rezultand, jos, o “crema” compusa astfel: coji de cartofi, sticla sparta, ceapa stricata, flacoane, mamaliga uscata, ambalaje de detergenti, caiete folosite, baterii, sipci de lemn, coji de pepeni, praf, faianta, reviste, cutii goale de margarina, gauaci de oua, cutii de conserve, carioci goale si doze de bere. Plus bacterii infecte. Plus zeama toxica.

E o fantezie sa credem ca cineva mai recupereaza ceva de acolo. Gunoiul este incarcat in utilitare care polueaza cat 100 de masini “Euro 3” o data si dus la marginea orasului. Langa viitoarele cartiere rezidentiale. Si parca de 5 ani nu mai avem iarna normala…