Am avut deosebita onoare să-l cunoaştem personal pe Vali Petcu. S-a petrecut luni seara, într-o întâlnire ca între bloggeri (adică informală, spre neserioasă), pe o terasă din Oradea. Monsieur Laurenţiu a aranjat tot.
Am râs şi am glumit lângă mai multe bucăţi de pizza, bere şi… suc pentru şofer.
UPDATE: Ştim că vrei rezultate oficiale, însă deocamdată ele nu este. Tot ce ştim e că Ilie Bolojan ar fi obţinut 50,39% din voturi, conform numărătorii PNL.
Rezultatele oficiale vor fi anunţate astăzi, în jurul orelor 14:00. Vom reveni cu informaţii şi comentarii.
Cu o marjă de eroare de +/-3% vă pronostichez rezultatele la alegerile locale din Oradea pentru funcţia de primar. Astfel:
1. Ilie Bolojan (PNL) 55%
2. Mihai Groza (PD-L) 19%
3. Rozália Biró (UDMR) 15%
4. Călin Raita (i) 4%
5. Alţi candidaţi 7%
Bineînţeles, fiind un pronostic, marja de eroare e o glumă. Dar aşa-i că o să mă numiţi Oracolul din Vest dacă le nimeresc?
Deja mă simt nasol. De 3 zile public numai rahaturi de-astea. Publicând balivernele astea, cineva ar putea zice că le fac un serviciu oamenilor în portocaliu sau altor candidaţi albaştri şi independenţi… Că prin publicarea acestor fluturaşi nu fac decât să promovez mizeriile astea.
Şi totuşi, aceşti fluturaşi mirifici au ajuns deja în căsuţele poştale a mii de orădeni - ce mai contează ce scriu eu aici?
Să vedem despre ce e vorba de data asta:
După cum se poate vedea, acest fluturaş pare mai credibil decât cel în care domnii în portocaliu îl înfăţişau pe Ilie Bolojan în chip de Hitman. Pare. Însă din nou îmi simt inteligenţa insultată:
Ilie Bolojan a fost pus prefect al judeţului Bihor în anul 2005 de vărul primar al Fraţilor Micula, deputatul Cornel Popa.
Da, şi la Prefectură a făcut numai şi numai porcării, cum ar fi, să pună plăcuţe în sediile serviciilor publice pe care scrie: “În această unitate nu se primesc atenţii!”
Ilie Bolojan este un obscur comerciant ce deţine două A.B.C.-uri în Aleşd care la finele anului 2005 au acumulat datorii de 1,5 miliarde de lei. Datorii plătite de Fraţii Micula.
Obscur? De ce nu tenebros? Deja îmi imaginez două căsuţe nasoale cu gratii în uşi şi geamuri şi cu fâşii colorate la intrare să ţină muştele departe de alimente. Brrr! Mă trec fiorii!
Ilie Bolojan a devenit orădean în urmă cu o lună când Fraţii Micula i-au cumpărat un apartament în Oradea.
În primul rând asta ar vrea să sublinieze că Bolojan nu se poate compara cu Groza care, născut şi crescut fiind în Oradea, este mai aproape de buzunarele sufletele orădenilor. Apropo, din ce putem citi aici, se pare că titlul fluturaşului trebuia să fie “Fraţii Micula, oamenii lui Ilie Bolojan”. Oh, give us a break!
Ilie Bolojan s-a pocăit când pastorul Radu Ţârle l-a dus în S.U.A. şi l-a făcut Frate din interes cu credincioşii penticostali.
Şi uite aşa ajungem la subiectul din postul anterior. Brb… Am fost la budă să vomit. “Frate din interes” ziceţi, domnilor portocalii? Interes să ce?
Ilie Bolojan este manevrat din umbră de Fraţii Micula la fel cum Tăriceanu este păpuşa petrolistului Dinu Patricu.
Mda, aşa cum se vede şi în poza din primul pliant. Dovadă elocventă şi de netăgăduit. Şi totuşi, ce legătura lui peşte are Tăriceanu şi Patriciu cu toate astea?
Ilie Bolojan vrea să “relanseze” Oradea în sfera de influenţă a Fraţilor Micula şi să “cureţe” Oradea de concurenţa Fraţilor Micula.
Un lucru evident, nu? Dar tot stau şi mă gândesc ce concureţi atât de periculoşi au Fraţii Micula în Oradea. Şi dacă au, ce o să fac Bolojan? O să le dea un paşaport în regim de urgenţă?
Ilie Bolojan a fost prefectul şi secretarul general al Guvernului Tăriceanu, cel mai incompetent şi corupt guvern pe care l-a avut România după epoca Ceauşescu.
Cel mai corupt după epoca Băs Ceauşescu? Aşa şi?
Ilie Bolojan a stat la masa Guvernului Tăriceanu alături de caltaboşii şi pălinca ministrului penal Remeş, fără a avea mustrări de conştiinţă sau probleme de morală.
Asta mi se pare de-a dreptul delicioasă! Staţi să-mi şterg lacrimile… Nu se specifică dacă a mâncat au ba. Cred că e un punct esenţial. Oare erau buni? Staţi că-mi curg iară bal lacrimile… Domnilor în portocaliu, până şi Isus a stat la masă cu vameşii, a stat de vorbă cu curvele din drum, şi a mâncat alături de Iuda, şi cu toate astea nu a avut “mustrări de conştiinţă” şi nici “probleme de morală”!
Ilie Bolojan şi-a pus semnătura pe taxa auto de primă-înmatriculare, girând ca şi secretar general al Guvernului Tăriceanu acest bir plătit şi de orădeni.
Deci şi de aici rezultă că Bolojan, ca secretar general al Guvernului este responsabil pentru mirifica taxă ileg auto. El trebuia să se împotrivească!! Să le spună tuturor că nu e corect! Inclusiv PD-iştilor trebuia să le spună să nu o voteze! S-o iertăm pe Sulfina Barbu, ministrul PD care a introdus taxa auto în 2006, că nu ştia săraca ce face! You bad boy, Ilie! Shame on you!
Ilie Bolojan şi Guvernul Tăriceanu din care a făcut şi el parte nu au finalizat în patru ani de zile nici un km din Autostrada Transilvaniei.
Şi ce legătură are prefectul Bihorului sau secretarul guvernului cu autostrada? Să-mi explice şi mie cineva că-s prea prost să pricep singur!
Ilie Bolojan şi Guvernul Tăriceanu sunt responsabili de situaţia dezastruoasă în care se găseşte drumul de centură al municipiului. Compania Naţională de Drumuri având în administrare acest segment de drum impracticabil.
Ah, deci până la urmă cine a fost la putere aici că deja nu mai ştiu? Ah, PD-L! Cu P. Filip (PD-L) şi Groza (PD-L) la Primărie, în frunte cu Kiss (UDMR), Seremi (PD-L) şi Ghilea (PD-L) la Consiliul Judeţean! Cine e de vină pentru starea şoselei de centură? Cine minte?
Ilie Bolojan îşi face campanie electorală prin instigare la violenţă şi “aruncând cu pietre” în adversarii politici.
Chiar aşa? Aşa cum şi aceşti fluturaşi o arată, realitatea e pe dos, domnilor în portocaliu!
Gata! Sper să fie ultimele jeguri ce le găsesc în poştă! Să le mulţumim încă odată domnilor în portocaliu pentru respectul pe care ni-l arată (a se citi “Nu vă e ruşine să ne jigniţi în halul ăsta inteligenţa?”)
Şi într-o notă mai optimistă:
Vântu’ bate, apa curge, pietrele rămân,
E şi grea, e şi frumoasă viaţa de român.
Vă mulţumim încă o dată!
După fluturaşul portocaliu cu care am făcut cunoştinţă zilele trecute, iată ce ne-a mai fost dat să vedem:
Aparent, este un manifest pentru stimularea cetăţenilor să meargă la vot, subliniind că “absentismul” la vot favorizează actuala clasă politică. Aşa o fi, bravo lor.
Reversul fluturaşului ne dezvăluie adevăratul mesaj al campaniei. Aici îi avem pe principalii contracandidaţi la postul de primar al oraşului Oradea, clasificaţi pe religii. Astfel aflăm că PD-L-istul Groza este greco-catolic, UDMR-ista Biro este evanghelică, PNL-istul Bolojan este penticostal cu roşu şi independentul Raita este ortodox.
Obiecţii
1. Bolojan nu e penticostal, e ortodox.
2. Şi dacă ar fi penticostal, ce? Mă leg de asta, pentru că e scris cu roşu. Să înţeleg că e un lucru rău în sine să fii penticostal? Se poate, deşi nu cred. N-am făcut religie comparată ca să pot emite judecăţi de genul ăsta. Dar cine ştie? Poate că mesajul ascuns este să-l votăm pe Bolojan, roşu fiind culoarea iubirii, nu?
3. În politică nu contează religia, sexul sau etnia. Eu ştiam că ceea ce contează e Omul, nu partidul religia.
Întrebare
Cine credeţi că a emis acest fluturaş? (nu e întrebare retorică; chiar nu ştiu)
Dar nu doar despre acest caz concret vreau să vă vorbesc, ci despre conceptul - aparent abstract - de spirit civic.
Suntem în campanie electorală iar în blogosferă curg articolele cu subiect electoral. Aşa aflu de aici, din oraşul meu provincial, despre ce se întâmplă prin Bucureşti, Constanţa, Cluj sau Iaşi. Timişoara sau Braşov şi aşa mai departe… Cuvântul cheie cu cea mai mare densitate este “scârbă”. Din păcate, bloggerii români, la fel ca mulţi dintre cetăţenii obişnuiţi ai ţării, sunt plictisiţi de promisiuni, de demagogie şi de campanii electorale care îi sfidează parcă direct… Şi le dau dreptate.
Acelaşi lucru l-am simţit şi eu acum 4 ani (când efectiv nu am putut să particip la turul doi de vot pentru că simţeam că indiferent pe ce aş fi pus ştampila, mi-aş fi bătut singur joc de mine), sau acum 8 ani… Ştiu ce înseamnă scârba, blazarea şi lipsa puterii (şi a obligaţiei democratice, nu?) de a alege ceva bun.
De aceea sunt cu atât mai încântat când văd că aici lucrurile stau în sfârşit altfel. Aici lumea are o opţiune politică. Are cu cine să voteze. Se vorbeşte mult despre alegeri, despre actualul (fostul?) primar, despre noi proiecte… sunt multe speranţe la mijloc. Tinerii sunt interesaţi de viitorul oraşului (aşa cum au demonstrat-o şi ieri) şi sunt dispuşi ca prin ideile lor să devină micii consilieri informali ai Primarului, micii dictatori ai orasului (a se citi “aparatori ai ordinii de drept, ai democraţiei, eficienţei, valorilor culturale şi ai corectitudinii, şi combatanţi ai corupţiei, dezordinii, mizeriei şi ai risipei sistematice a banului public”).
După mine, aceste lucruri înseamnă spirit civic. Şi da, vom vota! În masă. Uitaţi-vă la TV în 1-2 iunie şi o să vedeţi că Oradea va fi pe unul dintre primele locuri pe ţară ca prezenţă la vot!
UDMR-ul şi-a plantat în sfârşit şi bannere în limba română. Sunt mai puţine şi mai ascunse, dar important este că ele există.
Cu ocazia asta am învăţat că Merjünk sikeresek lenni! înseamnă Ai curaj, ai succes! şi că Mindannyiunk polgármestere! înseamnă Primarul tuturor!
Când mă plimbam spre casă într-una din zilele astea, trei copii năzdrăvani făceau gălăgie pe stradă. Unul dintre ei a luat o piatră şi a aruncat-o într-un panou electoral al domnului Kiss strigând Huu! Am zâmbit complice şi mi-am zis A’ dracului prunci! Când m-am apropiat, nu mică mi-a fost mirarea să-i aud vorbind pe maghiară. Deh, erau doar nişte copii, nu?
La întâlnirea ad-hoc dintre Bolojan şi vecinii mei, au participat oameni dornici să-l cunoască mai bine, să-i pună întrebări, să vadă cum e el în carne şi oase. Printre ei se aflau şi câteva familii de etnie maghiară.
Să fie toate astea simple întâmplări? Sau sunt semne de normalitate? În sensul că UDMR-ul se adresează în sfârşit întregii comunităţi locale şi în sensul că ungurii nu-i simpatizează neapărat pe UDMR-işti pentru simplul fapt că limba lor maternă e maghiara…
Voi ce credeţi?
Ilie Bolojan, candidatul din partea PNL pentru funcţia de primar al Oradiei, a ieşit prin oraş ca să stea de vorbă cu oamenii obişnuiţi. S-a creat un fel de miting spontan, undeva în zona în care locuiesc. Mă aşteptam la un cadru oficial, cu reporteri şi discursuri pedante, bine structurate. În schimb, a fost vorba de un fel de discuţie semi-informală în care oamenii obişnuiţi - vecinii mei - au pus în discuţie (s-au plâns de) diferite probleme ale urbei care îi privesc direct.
Domnul Bolojan a fost reţinut în declaraţii, preferând să răspundă punctual întrebărilor care i-au fost adresate. Candidatul la primărie a evitat să facă primisiuni măreţe declarând că ce ne poate garanta este o schimbare a modului în care vor fi administraţi banii publici pe baza unor liste de priorităţi. Mai mult, Bolojan a lăsat să se înţeleagă că starea oraşului şi calitatea vieţii cetăţeanului obişnuit pot fi considerabil îmbunătăţite prin măsuri care nu necesită bani publici. Aici s-a referit în special la problema parcărilor, a birocraţiei şi a ordinii publice.
Mă întreb oare cum se poate ca în plină campanie electorală domnul Ilie Bolojan să nu ne promită marea cu sarea şi să nu ne invite la mici şi bere, concerte în aer liber şi alte distracţii electorale? Să fie cumva un semn de maturitate politică? Rămâne de văzut după 1 iunie.
Spre marea noastra surpriză şi dezamăgire, am fost târâţi într-un clinci politico-electoral cu care nu avem nimic de a face.
Papură Vodă nu face campanie electorală niciunui candidat şi nici nu oferă „servicii de defăimare publică”. Articolele pe care le publicăm pe Papură Vodă nu sunt influenţate de nicio forţă politică şi nici de conducerea Jumpeye Creative Media.
De asemenea s-a mai pomenit în presă despre benzi desenate ai căror autori am fi noi. Eronat. Noi suntem bloggeri, nu caricaturişti. Suntem fără culoare politică şi avem coloană vertebrală. Însă avem păreri personale şi în acelaşi timp obiective. Personale deoarece nu le exprimăm în numele niciunei organizaţii, fie ea politică sau economică. Obiective în sensul că reflectă fidel realitatea, şi nu sunt “distorsionate” de niciun fel de “stimul financiar”.
Avem păreri proprii şi avem dreptul să le exprimăm în mod liber.
Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Constituţia României
Campanie electorală doar pentru maghiari
Doamna Biró Rozália, candidatul din partea partidului UDMR sau, mă rog, RMDSZ cum îi place dumneaei să-i spună, îşi face campanie electorală. Ei da, de câteva zile au apărut afişe pe la noi prin urbe cu doamna candidat. Nimic deosebit… doar atât că pentru 70% dintre orădeni, mesajele sale electorale sunt imposibil de înţeles. Exact. Sunt scrise pe maghiară.
Sigur, am auzit zvonuri cum că ar exista şi panouri în limba română. Probabil. Dar evident, cele în “limba maternă” primează.
Situaţia actuală
Hai să vedem care-i tactica dumneaei. În prezent, doamna Biró Rozália este viceprimar, iar RMDSZ (n-am idee de la ce vin iniţialele astea) are 7 reprezentanţi în consiliul local care este format dintr-un total de 27 de consilieri. Buuun.
Pe ce mizează?
Negreşit, doamna Rozália mizează că toţi etnicii maghiari vor vota cu ea. Asta înseamnă 30% din voturi. Pare puţin, însă în teorie, restul de 70% dintre români NU vor vota cu acelaşi candidat. Astfel, voturile se pot “pierde” uşor-uşor, împărţindu-se în stânga şi în dreapta (chiar dacă nu vă vine să credeţi, chiar şi domnul Călin Raita va primi un procent drăguţ din voturi). Prin urmare, sunt şanse ca un om cu adevărat capabil să obţină sub 30% dintre voturi. Sigur, e puţin probabil… Cel mai probabil doamna Biró Rozália va obţine din nou fotoliul de viceprimar, ceea ce cred că reprezintă şi obiectivul real al dânsei.
Implicaţii şi comentarii
Ce înseamnă oare în esenţă faptul că doamna Biró Rozália îşi face campanie electorală în “limba maternă”? Înseamnă în primul rând că îi desconsideră pe alegătorii vorbitori de limbă română, care se întâmplă să constituie 70% din populaţia oraşului, limba română fiind limba oficială a ţării. În al doilea rând, doamna Biró îi desconsideră pe alegătorii maghiari. Exact! Pare paradoxal, dar este adevărat. Biró Rozália îi subestimează pe unguri crezând că îi poate momi să o voteze prin fapta sa “măreaţă şi îndrăzneaţă” de a-şi face campanie în ungureşte, în condiţiile în care domnia sa NU ARE UN CREZ POLITIC BINE CONTURAT ŞI NU ARE UN MESAJ ELECTORAL CLAR, în condiţiile în care timp de 4 ani de zile cât a fost viceprimar NU S-A AUZIT NIMIC DE EA.
Apropo, eu ştiam că primarul (la fel ca preşedintele etc.) este PRIMARUL TUTUROR CETĂŢENILOR, nu doar al celor care te-au votat. Păi, în condiţiile în care te adresezi EXCLUSIV unui singur grup de alegători, cum poţi susţine apoi că eşti primarul tuturor orădenilor? AUD?
P.S. Se pare că doamna Biró şi ai săi acoliţi au antecedente.
Am scris cuvantul “spaga” in Google, si am selectat cautare dupa imagini. Nicio surpriza. Mi-au aparut poze cu politisti, procurori, politicieni si desigur, doctori.
Povestea pe care am sa v-o impartasesc astazi reprezinta o fresca din viata unui cetatean oarecare, pus in fata unui moment care ar trebui sa fie unul intim si important… Sa zicem ca ti se naste un copil, in seara de 11 aprilie la ora 21 si 45. Il numesti Eduard, pentru ca iti place cum suna, ori pentru ca ai intalnit oameni care te-au impresionat sub acest stindard. Extraordinar, copilul se naste, sotia se reface si totul este bine si frumos.
Am sa-mi indrept insa atentia asupra a ceea ce se intampla IN spital. Dincolo de aparente, atmosfera spitalului este mai epuizanta decat nasterea in sine si o sa vedeti si de ce spun asta. Pentru cei care au uitat si pentru cei care vor avea nevoie, va scriu o lista de trebuinte si de atentionari, pe care nu eu am facut-o, ci sistemul, bata-l vina!
Deci :
1. La doctor se da intre 150 si 200 euro, daca sunt complicatii mai mult.
2. La moasa se da intre 100 lei si 200 lei, depinde de cat iti permiti, dar cu 150 de lei e super multumita.
3. Banii se vor pune intr-un plic, si trebuie bagati in buzunar. Nu va speriati, buzunarele sunt incapatoare.
4. La asistente se vor da cate 10 lei pentru fiecare aparitie. Numai la cele doua asistente: cea care intretine copilul si cea care raspunde de mama; sa nu va pacaliti sa dati si la altele…
5. Portarul se multumeste cu cat poti. Nu te speria, vizitele sunt interzise numai pe afise!
6. Chiar daca indeplinesti toate aceste conditii nu iti poate garanta nimeni ca vei fi tratat ca atare. Incredibil, nu?
7. Toaletele sunt deprimante, dusul nu functioneaza, iar mirosurile sunt pestilentiale.
8. S-ar putea ca dupa ce naste sotia sa nu se gaseasca salon, ce vei face? Nimic. Nici banii nu rezolva situatia; astepti si te rogi.
9. Se prea poate sa te scoata din salon inainte ca fisa ta de externare sa fie gata si sa stai pe hol cu copilul, in frig si curent, inca vreo 1 ora - asta daca esti norocos!
10. Daca doctorul nu este multumit de cat ai oferit se prea poate sa te tina mai mult de 4 zile sub diferite pretexte, pana cand iti reconsideri pozitia. Deci fiti vigilenti!
11. Nu uita! Spaga se da INAINTE. Se dau DUPA numai in urmatoarele cazuri:
a) daca te cunosti bine cu doctorul;
b) daca ai fost la toate consultatiile si l-ai asigurat in prealabil ca ai ceva pentru domnia sa.
