Papură Vodă

1. Spiritul mioritic: “Ce putem noi să facem?”

Cred că asta ne caracterizează cel mai bine pe noi, toţi românii… Suntem mereu victime şi ne complacem în asta. Victime ale popoarelor barbare, victime ale boierilor, victime ale războaielor, victime ale comunismului, victime ale politicienilor, victime ale birocraţiei. Ce putem noi să facem când alţii se cacă în blidul nostru? Nimic, nu?

2. Corupţia: “Şi mie ce-mi pică, frate?”

Corupţia e un cuvânt prea des folosit. Prea ne gândim la marii corupţi, la marile tunuri… Când în fapt, noi toţi suntem corupţi sau coruptibili. De la medici la jurişti, de la firme private la instituţii de stat, de la mafioţi la poliţişti.

3. Manelismul: “Of, viaţa mea, mâncaţ-aş maiu’!”

Aici mă refer în special la spiritul celor cărora le vibrează caroseria la 1 noaptea. În cazul lor, bunătatea se măsoară în grosimea portmoneului, inteligenţa în 3G-uri şi respectul în numărul de prietenari şi duşmani. De asemenea, în spiritul manelist, sufletul trebuie să-ţi fie undeva mai jos de cataramă.

4. Fudulia: “He, he! Cine se crede ei? Mânc d-ăştia la micu’ dejun, bre!”

Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul, spune vorba populară. Şi noi suntem proşti destui… pardon, destul. Românii sunt mândri că sunt români. Deşi nimeni nu ştie de ce. Măcar de-am fi mândri de adevăratele valori. Dar nu e cazul. Crede-mă, e doar fudulie.

5. Lipsa de respect: “Cine mai e şi ăsta? Papagal pe roţi!”

O altă caracteristică specială a acestui popor… Ei da, dispreţul, lipsa de respect, desconsiderarea, mişto-ul. Toţi suntem aşi la de-astea, nu? Ne doare-n cur de ceilalţi. Oricum ceilalţi sunt nişte fraieri, nişte papagali, nişte boarfe. Exagerez? La finalul zilei trage linie şi gândeşte-te la câţi şi-au băgat picioarele în tine şi în câţi ţi-ai băgat picioarele. Eşti pe plus sau pe minus?

6. Şovinismul: “Să piară ungurii din ţară!”

Suntem un popor ales, iar limba noastră-i o comoară, în adâncuri înfundată. Îi urâm pe unguri (curios lucru, mai ales sudiştii îi urăsc, chiar dacă nu prea au de-a face cu ei), îi urâm pe ţigani, îi urâm pe sârbi, jidani, nemţi sau ucrainieni. Şi pe bună dreptate, până la urmă ei sunt de vină pentru tot răul din ţară, nu?

7. “Credinţa”: “Las’ că are grijă Dumñezo dă mama voastră!”

Românii sunt un popor dintre cele mai credincioase. Aparent. E chestie ce ţine mai mult de rit şi, bineînţeles, de spiritul nostru mioritic. Ce putem noi să facem? Nimic, dar lasă că veni-va Dumñezo cu Judecata de Apoi şi i-a arde pe toţi cei care ne-au deranjat. În încheiere, un citat pe care ortodocşii îl ştiu prea bine: “Dă-ne Doa-a-a-mneee!”

8. Şmenăria: “Dai un ban da’ ştii că nu-l mai ai!”

Puţini oameni în Europa asta sunt mai hoţi şi mai şmenari ca cei ce locuiesc aici, pe meleagurile mioritice. Aici toată lumea te fură: vânzătorul din piaţă, operatorul de telefonie, ospătarul, compania de termoficare, politicianul, statul. Vezi? Nu e vorba de hoţii profesionişti care jefuiesc case şi bănci. De-ăia sunt peste tot în lume! Nu, e vorba de noi toţi, de instituţii şi, în final, de Statul Român.

9. Mizeria si jegul: “Gunoiul e a doua natură a românului”

Porcul e un animal murdar, se spune. Păi da, că doarme unde se cacă. Dar românii fac mai rău. Ei infectează ţara cu flacoane, sticle şi tot felul de hârtii şi plasticuri. Aruncă totul la întâmplare şi transformă ţara într-o groapă de gunoi. Românul e un animal murdar… şi ar fi bine dacă ar fi vorba numai de rahat aici, că ăla-i biodegradabil…

10. Spiritul comunist: “De ce numai ăia care muncesc să aibă bani??”

Românii urăsc oamenii de succes. Oamenii cu bani. Nu contează dacă i-au câştigat cinstit sau prin şmen, pentru români, toţi ar trebui băgaţi la închisoare, iar averile retrocedate celor de drept: oameni care freacă menta prin facultăţi de doi lei, cei care stau la bere, cei care au serviciu “de stat”, cei care nu-şi bat capul, cei prăpădiţi de soartă, cei neajutoraţi la infinit, cei care nu produc nimic (în afară de gunoi, desigur).

Portretul românilor ţi se pare exagerat. Nu prea eşti de acord, nu? Şi te înţeleg. Tu trăieşti în România şi ai cunoscut suficient de mulţi români ca să iţi dai seama că generalizările astea nu sunt foarte corecte. Însa ce te faci dacă eşti italian şi trăieşti în Italia, francez şi trăieşti în Franţa, englez şi trăieşti în UK… şi vine peste tine cohorta de români necivilizaţi? Mai stai să-i cunoşti pe toţi? Nu, generalizezi.

Din ciclul Darius graieste:

Am citit undeva ca reciclarea este o “datina” a carei origine poate fi gasita prin anul 400 i.e.n., pe vremea lui Platon.

In Romania, reciclarea este un neologism cu mare grija tinut in arhiva secreta a Agentiei Pentru Protectia Mediului. Acesti “cruciati” ai protectiei mediului stau in birou si castiga multi bani. Au in fata sediului o ghena uriasa cu gauri, si pe fiecare gaura scrie “Sticla”, “Lemn”, “Hartie”, “Metal”, respectiv “Plastic”. Este singura ghena de acest fel din oras. Sub nasul functionarilor de la APM, Romania este mai verde si gunoiul mai ecologic.

Pentru noi, restul, Romania se balaceste in mizerie. Pentru noi, gunoiul este un cocktail de chestii de care nu mai avem nevoie, care cade pe ghena cu o acceleratie de 9.8m/s2 rezultand, jos, o “crema” compusa astfel: coji de cartofi, sticla sparta, ceapa stricata, flacoane, mamaliga uscata, ambalaje de detergenti, caiete folosite, baterii, sipci de lemn, coji de pepeni, praf, faianta, reviste, cutii goale de margarina, gauaci de oua, cutii de conserve, carioci goale si doze de bere. Plus bacterii infecte. Plus zeama toxica.

E o fantezie sa credem ca cineva mai recupereaza ceva de acolo. Gunoiul este incarcat in utilitare care polueaza cat 100 de masini “Euro 3” o data si dus la marginea orasului. Langa viitoarele cartiere rezidentiale. Si parca de 5 ani nu mai avem iarna normala…