Papură Vodă

Fac eforturi ca să mă trezesc din amorţeala dimineţii de luni. În timp ce absolvenţii de liceu îşi susţin proba la română oral eu, îmi sorb cu o oarecare nostalgie cafeaua alungătoare de anxietate.

Într-un alt registru, ruşii sărbătoresc calificarea în semifinale, chiar dacă nu au cine ştie ce echipă, îl au pe micul olandez Guus Hiddink. Un mic geniu în ale fotbalului, suficient zic eu.

Se apropie cu înverşunare zilele de odihnă, aşa că am aruncat o privire asupra ofertelor. La Mamaia pentru 3 stele all-inclusive se poate plăti în vârf de sezon în jur de 1.400 de lei, pentru un sejur de şase nopţi. În acest caz, şi în oricare altul mă voi orienta spre ţările calde, unde serviciile şi preţurile sunt un pic, pic mai bune.

În politica românească se joacă fotbal cu toporul, după cum ne este năravul. Orban este retezat şi apoi pus pe tuşă, (a fost înlăturat din funcţia de preşedinte al PNL Bucureşti), de către Piţăriceanu, care de altfel preia conducerea filialei cu o aviditate nestăvilită.

După ce mă consolez cu un pic de are condiţionat, năduşala mă cuprinde iar, dar în alt sens. Cică, românii plătesc jumătate din salariu pe mâncare, băutură şi ţigări, cel mai mult dintre toţi locuitorii statelor membre ale Uniunii Europene, aşa spune studiul.

Am auzit că un feribot s-a scufundat în Arhipelagul Filipinez. Peste 700 de oameni sunt în continuare daţi dispăruţi iar autorităţile sunt neputincioase. Se preconizează că taifunul Fengshen se îndreaptă spre Bucureşti, mai exact înspre clădirea parlamentului.

Aşteptăm veşti îmbucurătoare!

Frate, văzui zilele astea la emisiuni de sport de mă luă cu ameţeli. Se pare că atît invitaţii cît şi moderatorii se pricep dacă nu la sport, măcar la pălăvrăgit. Dar nu mă lasăi influenţat, mă pusei în hamac, şi stătui ca un padişah ce sunt, cu telecomanda într-o mână şi cu credinţa în cealată, pardon cu tăria în cealată. Aşa cum se cuvine unui bun creştin, după ce, desigur, în prealabil îşi achită îndatoririle faţă de coroană.

Şi stând eu aşa, dupa cum v-am spus, turceşte, mă lăsăi condus de gânduri şi la un moment dat avui parte de iluminare: “Marele “eveniment” ne umbreşte atît zilele de dinainte cât şi cele ce se vor succede…“- asta fu revelaţia, simplu şi la subiect.

Şi de atunci, fraţilor, trăiesc ca şi voi, în aşteptarea marelui eveniment. Nimic nu mai are relevanţă până la marele eveniment, care, chiar dacă nu ne va schimba viaţa, măcar ne va uni pentru 90 şi ceva de minute in credinţă şi aspiraţii pe toţi românii! Insist şi spun pe toţi, si prin toţi înteleg chiar şi pe extremiştii UDMR-işti!

Români din toată lumea uniţi-vă şi iubiţi-vă, măcar pentru 90 de minute!