Papură Vodă

Am să încep cu ruşii, pentru că mi-au plăcut cel mai mult. Într-un fel au fost revelaţia momentului, oricum, cred că sunteţi de acord cu mine. Ruşii au făcut o figură frumoasă la Euro 2008 şi de ce să nu o spunem, şi-au depăşit condiţia. Cât despre jocul turcilor, sincer nu m-au impresionat, au fost câteva reveniri spectaculoase, dar cam atât.

Spaniolii au jucat cel mai constant şi nu pentru că au fost neânvinşi, ci pentru că mereu au construit meciuri frumoase. Situaţiile, ocaziile create, au confirmat clasa, creativitatea şi devotamentul de care sunt capabili aceşti minunaţi jucători.

Despre Germania ştiu că se vorbeşte cel mai puţin, locul 2 este reconfirmat cel mai nasol, totuşi rămâne una dintre cele mai puternice echipe de la Euro 2008, în opinia mea.

În altă ordine de idei, plăcerile de seară s-au dus, rămânem noi, singuri, captivi în propriile condiţionări. Când nu v-om fi suficient de inventivi, podurile economiei vor cădea, nu numai peste cei ce gonesc înspre realizări, cât şi peste cei cantonaţi în derizoriu. Uneori vor cădea şi poduri la propriu, dar asta este mai puţin semnificativ.

Curând micii cabotini politici ne vor invita la un dialog versatil, inserat cu promisiuni, însă cei mai maturi dintre noi nu se vor lasa păcăliţi.

Suntem în pragul unei disperări absolute, problema e că nu avem cu ce să ne consolăm, nici măcar în dimensiunea spirituală. Uite, de exemplu: brazilenii îşi gasesc consolarea în fotbal, irakienii în plăcerea de-a vâna americani, indienii in Kama Sutra, egiptenii în priamide, americanii în sell-uri, spaniolii în Cupa Europei, iar francezii în Sarkozi, noi în ce?

Acest post este dedicat tuturor celor ce se tem de nonsensul unei activităţi, acelora care nu-şi gasesc consolarea în bere, acelora cărora măcar o data în viaţa…

Afară stă să plouă, rafale de vânt se năpustesc asupra teilor din vecinătate. Oamenii trec tăcuţi pe străzi păstrând mahmureala pe chipurile lor străvechi. Cu ochii congestionaţi, ori de prea mult stat în faţa televizorului, ori de prea multă concentrare. Cu părul răvăşit, cu pântecele neîmplinite, cu burţile lacome expuse trivial, cu mâinile resemnate în buzunare încăpătoare se deplasează agale oamenii fără însuşiri.

Insuccesul echipei naţionale se traspune în vieţile noastre nenorocite. O victorie a României în faţa Olandei valora mai mult pentru cei în aşteptare. Mutu şi-a luat banii, noi ne vom reluat vieţile noastre fade, însufleţiţi de speranţa unei posibile migraţii.

Şi dintr-o dată ne trezim la realitate : politica e proastă, fotbalul e moale, benzina este nejustificat de scumpă, banii sunt pe gătate, berea e rea ca dracu, mă întreb cine o să mai rămână în ţara lui Papură Vodă? » citeste mai departe

Până la urmă defularea frustrărilor pe blog are o finalitate pozitivă. În cazul meu, stimaţii mei colegi m-au surprins plăcut. Nu ştiu cum au făcut, dar pe când ajuseşi la servici enigma cafelei, fu rezolvată. 1 kg de cafea şedea ca nesimţita lângă lascivul aparat de cafea. Iar eu, ca un bou mare ce sunt, mă minunai, şi lăudai în gura mare blogul şi pe cel ce-a debitat această misterioasă şi eficientă formă de cominicare.

Doamne cât de elegant îţi poţi rezolva o nevoie din asta, metafizică. Este suficient să scrii pe blog, iar cineva dintr-un ungher mai luminos sau mai obscur, se va arăta, în final, receptiv la nevoile, la sensibilităţile tale, sau ba!

În fine, se apropie marele eveniment, ba chiar se năpusteşte asupra-mi cu o violenţă insolentă şi mi-e teamă, de ei, pentru ei, pentru onoarea lui Darius, care susţine vehement că-i vom face. Poate că ar trebui să renunţ la video-uri din astea, dezolante, masochiste!

Din pieturile lor de români răzbate cu fervoare imnul care ne uneşte. Cred că imaginea este răscolitoare chiar şi pentru cei mai cinici dintre românaşi.

Îmi era simpatic Piţi, dar cu această declaraţie simplă şi la obiect m-a cucerit de tot.

Selecţionerul Victor Piţurcă s-a decis asupra formaţiei de start pe care o va alinia România în partida cu Franţa de luni seară, de la Zurich, informează FRF.Sursa: iRealitatea

Naţionala României va începe meciul cu Franţa în următoarea formulă: Lobonţ - Contra, Tamaş, Goian, Raţ - Cociş, Rădoi, Chivu - Nicoliţă, D. Niculae, Mutu.

Frate, văzui zilele astea la emisiuni de sport de mă luă cu ameţeli. Se pare că atît invitaţii cît şi moderatorii se pricep dacă nu la sport, măcar la pălăvrăgit. Dar nu mă lasăi influenţat, mă pusei în hamac, şi stătui ca un padişah ce sunt, cu telecomanda într-o mână şi cu credinţa în cealată, pardon cu tăria în cealată. Aşa cum se cuvine unui bun creştin, după ce, desigur, în prealabil îşi achită îndatoririle faţă de coroană.

Şi stând eu aşa, dupa cum v-am spus, turceşte, mă lăsăi condus de gânduri şi la un moment dat avui parte de iluminare: “Marele “eveniment” ne umbreşte atît zilele de dinainte cât şi cele ce se vor succede…“- asta fu revelaţia, simplu şi la subiect.

Şi de atunci, fraţilor, trăiesc ca şi voi, în aşteptarea marelui eveniment. Nimic nu mai are relevanţă până la marele eveniment, care, chiar dacă nu ne va schimba viaţa, măcar ne va uni pentru 90 şi ceva de minute in credinţă şi aspiraţii pe toţi românii! Insist şi spun pe toţi, si prin toţi înteleg chiar şi pe extremiştii UDMR-işti!

Români din toată lumea uniţi-vă şi iubiţi-vă, măcar pentru 90 de minute!