Papură Vodă

Iniţial, mă gândeam că nu o să scriu despre această ştire impresionantă, dar până la urmă m-a indignat faptul că în blogosferă s-a trecut peste acest incident cu o lejeritate oarecum descurajantă.

Chiar dacă chestia asta cu “şi profesorii copiază” nu pare nu ştiu ce, la o analiză mai atentă consecinţele sunt mult, mult mai drastice şi într-un fel se răsfrâng asupra viitorului, meu, al tău.

Şi aşa trăim vremuri de restrişte, tinerii sunt privaţi de modele, de valori superioare, calitativ vorbind, fiind mereu borbandaţi de-o media ştim noi cum. Iar specia asta de profesori, de la care cei mai mulţi dintre noi avem aşteptări, în loc să consolideze imaginea lumii în faţa tinerilor, contribuie, cu un exhibiţionism exacerbat, la degradarea valorilor.

Mă întreb, cum poţi să vii, mai apoi, în faţa elevilor şi să le pretinzi ba să nu copieze, ba să înveţe, pentru ce, de ce? Dacă oricum pe lumea asta lucrurile funcţionează pe criterii gen: “scopul scuză mijloacele!”

Nu sunt moralist, dar mă deranjează mentalităţile licenţioase, sunt sub deminiatea mea de fiinţă bipedă. Şi n-am chef să tolerez astfel de deviaţii, aşa că fac şi eu ce ştiu, elucubratii cronofage.

Într-un fel, realitatea, dacă există aşa ceva, mi se pare diferită. Cred, şi nădăjduiesc că la bază stă şi va sta, tot mai mult, principiul meritocraţiei.

Apropoo, de “scopul scuză mijloacele” am observat că cei mai mulţi pretendenţi, îşi justifică pacatele prin prisma mizei şi a gradului de dificultate pe care îl presupune examenul de titularizare.

Ce-i drept, şi noi am dat examene în calitate de elevi, şi probabil că nu sunt singurul care are sentimentul că examenele susţinute, de cele mai multe ori erau irelevante, stupide, şi prost concepute, dar atunci de ce nu se face nimic în privinţa aceasta?

Mă tem că frizez grotescul cu astfel de întrebări, dar pe de altă parte, nu pot să-mi stăvilesc divagaţiile patibulare.

Când o să ne câştigăm respectul de sine, cînd o sa avem şi noi o ţâră de deminitate?