Papură Vodă

Deunăzi vorbeam de marile evenimente care ne acaparează atenţia. Azi insist să perorez pe chestiuni care ne unesc în ciuda diferenţelor colosale care ne despart, începând de la aspiraţii, convingeri, percepţii, până la ceea ce ne satisface.

Interesant mi se pare momentul în care individul se substrage meschinăriilor personale pentru a se alătura unui vis comun. În cazul în speţă, individul nu are beneficii vizibile din această adeziune, şi totuşi caută să participe la acest festin social.

Nu ştiu în ce constă aceasă putere, n-am nici perspicacitatea nici tăria să definesc această miraculoasă forţă care uneşte atât de mistic.

Să fie o nevoie metafizică, să fie dintr-o dorinţă ascunsă de-a te identifica cu freamătul mulţimii? Sau să fie din raţiunii mult mai complexe care ne scapă până şi celor mai sofisticaţi?

Din pieturile lor de români răzbate cu fervoare imnul care ne uneşte. Cred că imaginea este răscolitoare chiar şi pentru cei mai cinici dintre românaşi.

Îmi era simpatic Piţi, dar cu această declaraţie simplă şi la obiect m-a cucerit de tot.

Selecţionerul Victor Piţurcă s-a decis asupra formaţiei de start pe care o va alinia România în partida cu Franţa de luni seară, de la Zurich, informează FRF.Sursa: iRealitatea

Naţionala României va începe meciul cu Franţa în următoarea formulă: Lobonţ - Contra, Tamaş, Goian, Raţ - Cociş, Rădoi, Chivu - Nicoliţă, D. Niculae, Mutu.

Frate, văzui zilele astea la emisiuni de sport de mă luă cu ameţeli. Se pare că atît invitaţii cît şi moderatorii se pricep dacă nu la sport, măcar la pălăvrăgit. Dar nu mă lasăi influenţat, mă pusei în hamac, şi stătui ca un padişah ce sunt, cu telecomanda într-o mână şi cu credinţa în cealată, pardon cu tăria în cealată. Aşa cum se cuvine unui bun creştin, după ce, desigur, în prealabil îşi achită îndatoririle faţă de coroană.

Şi stând eu aşa, dupa cum v-am spus, turceşte, mă lăsăi condus de gânduri şi la un moment dat avui parte de iluminare: “Marele “eveniment” ne umbreşte atît zilele de dinainte cât şi cele ce se vor succede…“- asta fu revelaţia, simplu şi la subiect.

Şi de atunci, fraţilor, trăiesc ca şi voi, în aşteptarea marelui eveniment. Nimic nu mai are relevanţă până la marele eveniment, care, chiar dacă nu ne va schimba viaţa, măcar ne va uni pentru 90 şi ceva de minute in credinţă şi aspiraţii pe toţi românii! Insist şi spun pe toţi, si prin toţi înteleg chiar şi pe extremiştii UDMR-işti!

Români din toată lumea uniţi-vă şi iubiţi-vă, măcar pentru 90 de minute!

Să ştie tot poporul că domnului Geoană nu-i merge aşa de rău cum pare. Ba chiar îi merge bine, cu anumite sincope bineînţeles şi asta nu o spun eu, nici măcar analizele politice, nici electoratul nu o spune, ci culmea, domnia sa. Oare poate fi bănuit de subiectivism?

Şi v-aş ruga să nu fiţi maliţioşi, domnul Geoană nu perorează pe realizările personale, ci punctează subtil difernţa dintre sine şi alţii, dacă vreţi mai prostalăi gen:Cristian Diaconescu, care, au dat cu bâta în baltă, dar care, din alt punct de vedre, sunt de treabă în opinia stimabilului Geoană.

E al dracului de complicată şi sofisticată politica românească! Şi asta nu e o afirmaţie gratuită; am să-mi susţin punctul de vebere în cele ce urmează, pe un ton pe alocuri vehement.

Avertisment!
Celor care nu au chef de bazaconii, celor mult prea serioşi, celor stresaţi, celor cu sănătatea psihică şubrezită, vouă vă cer să nu vă obosiţi cu lucruri de-astea. E prea bericulos.

Nu ştiu cum fac alţii, dar eu ca să aflu ce se mai întâmplă în fabuloasa lume politică din România, intru pe bloguri, apoi pe site-uri de ştiri şi câteodată mă mai holbez şi la televizor. Exact în ordinea asta. Astfel, am observat că mai nou, în blogosfera românească, subiectele sunt lâncezite, trase de păr, licenţioase chiar! Doar pe la Chinezu ce-am mai citit astăzi ceva interesant…

Astfel că mi-am urnit atenţia spre alte media. Şi uite aşa, aseară l-am surprins la iRealitatea TV pe Băse, părintele naţiunii. (Nu ştiu cum face omul ăsta, dar orice atinge se trasformă în subiect politic. Până şi felul în care se bărbiereşte!) M-am bucurat să-l aud că împărtăşeşte aceleaşi păreri cu Blaga şi mi-a părut rău de Oprescu că-i bandit şi mai ales că se lasă manipulat de PSD-işti. Cât despre adevăratul tată al naţiunii - n-am tupeu să vorbesc, fac o reverenţă şi mă retrag. (Darius se va răsuci în mor birou când va citi ce scriu aici - el îl “iubeşte” sincer pe Băse, chiar dacă atât la prezidenţiale, cât şi la referendum, el a votat, consecvent cum îl ştiu, “DA”.)

Poate că nu sunt singurul care are sentimentul că asupra României planează un nor incert şi confuz - despre care omul cinstit şi tratat ca prost şi tâmpit, respectiv Constantinescu, zicea că-i mai periculos decât sărăcia. N-aş zice că “el profesore” vorbeşte prostii… Şi pentru că încă suntem în campanie, fac apel la voi: rămâneţi tari în credinţă, dar analizati fraţilor şi sancţionaţi când aveţi ocazia!

Acum cei mai cinici mă vor ironiza - cum ai vrea tu să influenţezi ceva, nenicule? Tu te străduieşti să înţelegi ceva din nebunia politicii româneşti ca să poţi vota în cunoştinţă de cauză… şi-apoi vin cei multi şi proşti şi-şi dau aclea cu votul, dacă nu pe principiul “imi place de faţa lui”, pe chestii şi mai obscure (ulei, făină, bere sau nişte bani amărâţi). Şi atunci îţi vine să-i baţi!… Şi poate că ei îşi merită osânda - lapidarea ar fi o metodă, dar cum să dai cu piatra când şi tu eşti vinovat? Vinovat într-un sens mai profund, carele se întâmplă atunci când iţi accepţi destinul şi te transformi aşa cum numai noi ştim să o facem, într-un cinic, inutil, blazat.

Politicienilor le convine situaţia asta, deoarce în asemenea condiţii se poate “lucra” în voie. Cât despre rasa asta aparte de oameni… păi ei sunt superiori în multe privinţe electoratului! Unul dintre aspecte ar fi solidaritatea şi felul în care acţionează, organizat, metodic, curat-murdar! În ţara asta se fură organizat, se dau legi ilegale şi discriminatorii tot organizat, se perindă baştanii pe la DNA tot organizat… Şi ştiti ce e mai ciudat? Că electoratul îi votează tot pe cei mai corupţi! Cum dracu? Nu-s aşa de perspicace ca să vă răspund, mai bine-mi spuneţi voi dacă aveţi lumina…

Până una-alta, eu ce pot face?

Păi pentru că sunt tânăr şi tâmpit, am să-mi permit să îmi aleg primarul cu grijă, cu discernământ, nu am să mă comp…       ai fu… băg…    Am scăpat sticla pe jos şi s-a spart, fire-ar a dracu! Şi era ultima bere. Nah, închei aci, că tre să merg până la ABC.

Am avut deosebita onoare să-l cunoaştem personal pe Vali Petcu. S-a petrecut luni seara, într-o întâlnire ca între bloggeri (adică informală, spre neserioasă), pe o terasă din Oradea. Monsieur Laurenţiu a aranjat tot.

Am râs şi am glumit lângă mai multe bucăţi de pizza, bere şi… suc pentru şofer.

Şi odată cu PD-L şi UDMR au pierdut şi reprezentanţii lor, Mihai Groza şi Ştefan Seremi, respectiv Rozália Biró şi Sándor Kiss.

Unde s-a greşit?

În primul rând, Groza şi PD-L-ul au subestimat inteligenţa electoratului, din momentul în care au ieşit la rampă numai cu acuzaţii ieftine: ba că Bolojan ar fi pocăit, ba că-i orădean de-o lună, ba că are profil de dictator, ba că ar fi mâncat din caltaboşii lui Remeş, şi lista poate contiuna cu alte astfel de aberaţii. N-au fost în stare să formuleze nici o obiecţie clară, serioasă la adresa contracandidatului şi nici nu au reuşit să prezinte un program de guvernare credibil. Dacă mai adăugăm lipsa lor de coerenţă în declaraţii şi metodele subversive de campanie pe care le-au folosit, în final, când tragi linie, constaţi că îşi merită soarta.

În ceea ce o priveşte pe Biró Rozália, UDMR-ista a utilizat pe tot parcursul campaniei o tactică oarecum şovinistă. Cred că textele în limba maghiară au cântărit mult în ochii electoratului. Rozália a jucat o carte riscantă care ar fi trebuit, în opinia sa, să-i asigure succesul, însă electoratul a hotărât să o sancţioneze - după cum era şi de aşteptat. Gata UDMR-iştilor! Ţara asta este formată din cetăţeni, nu din unguri, nu din români, nu din arieni. Iar cetăţenii votează pentru cei care ţin cu ei, pentru cei care prezintă încredere, nu pentru cei care vorbesc pe maghiară, română sau ariană.

Un alt învins - relativ mare dacă ne gândim la ce buget de campanie a avut - este domnul Călin Raita. Nu cred că merită insistat prea mult pe cazul său. Rămân la vorbele domnului Sereş care, într-o discuţie amicală, spunea că nu e o miză adevarată, ci un tertip, o marionetă perfidă de-a lui Groza. Analizând la rece, mi se pare foarte verosimilă afirmaţia.

În final, aş dori să felicit electoratul, în primul rând, pe cei care nu au votat pe criterii etnice, în al doilea rând, pe cei care i-au taxat pe cei care au muls Bihorul şi Oradea atâţia ani la rândul, şi-n al treilea rând, pe toţi cei care au votat într-un fel sau altul.

Una peste alta, Ilie Bolojan este primarul Oradiei, iar victoria este a tuturor orădenilor!

Ilie Bolojan este noul primar al Oradiei, obţinând 50,4% din voturile orădenilor.

Dacă tot ne-am liniştit ştiind că Bolojan a ieşit din primul tur, să urmărim rezultatele complete.

• Pentru funcţia de primar, voturile s-au împărţit după cum urmează:

1. Ilie Bolojan (PNL)   50,4%

2. Mihai Groza (PD-L)   20,5%

3. Rozália Biró (UDMR)   20,1%

4. Dan Matei (PSD)   3,4%

5. Mihai Drecin (PRM)   1,4%

6. Călin Raita (i)   1,3%

7. Traian Bodea (PC)   0,9%

8. Decebal Hanaş (PNŢCD)   0,7%

9. Dan Păcală (PNG)   0,7%

10. Mihai Togor (PER)   0,5%

11. Ovidiu Gabor (PNDC)   0,2%

• Pentru Consiliul Local, orădenii au votat astfel:

1. PNL   31,3%

2. PD-L   21,4%

3. UDMR   21,3%

4. PSD   8,4%

5. PRM   4%

6. PCM   2,7%

7. PC   1,6%

8. Silvia Suciu (i)   1,4%

9. PNG   1,1%

10. Călin Raita (i)   1,1%

11. PER, PNŢCD şi Horea Vuşcan   0,7%

12. PAS (Partidul Alianţa Socialistă)   0,2%

13. AUR (Alianţa pentru Unitatea Romilor)   0.1%.