Papură Vodă

Mă gândeam zilele astea la noţiunea de vacanţă, cum arată în imaginaţia mea, şi cum se desfăşoară în realitate.

Deseori trec prin dreptul unei agenţii de turism, iar în vitrină sunt expuse imagini dezirabile cu tineri frumoşi, fericiţi şi detaşaţi de orice problemă terestră, în fundal, o mare azuire acompaniează misterul şi libertatea sugerată.

Mesajul este incredibil de captivant, deoarece fiecare din noi tindem spre o stare similară, numai că, la drept vorbind, nu prea reuşim din nu ştiu ce motiv…

Cu atât mai puţin generaţia gadgeturilor. Dependenţa de tehnologie a ajuns la un nivel atât de dramatic încât mulţi dintre noi în absenţa tehnologiei ne-am schimba parametri fizici de funcţionare. Aşa că, oriunde ne deplasăm purtăm cu noi un telefon, un laptop, nişte cărţi, şi cât mai multe lucruri care ne vor ajuta să ne simţim în siguranţă. Lucruri care ne aminteasc de identitatea noastră, şi care au rolul de-a ne menţine conectaţi la cotidianul pe care îl părăsim.

Ajunşi la destinaţie, pe calea aerului, lumea care ţi se desfăşoară în faţa ochilor este mult mai aproape decât îţi imagineai, iar peisagistica oricât ar fi de nouă, datorită emisiunilor de la discovery, pare mult mai puţin străină.

Dar nu aici vroiam să ajung, vroiam să vorbesc despre noi, despre incapacitatea noastră de-a ne deconecta total de problemele noastre, de faptul că toate extensiile astea pe care omul le-a debitat, nu reuşesc să aline angoasele. Cum să facem să avem un concediu reuşit, care este reţeta?

În virtutea acestor întrebări, angoase, realităţi, numiţile cum doriţi, am ales o vacanţă cu o destinaţie de-o săptămână, undeva într-un sătuleţ situat la Marea Nordului în Anglia. Acolo, marea se întâlneşte cu minunatele coline pe care Stendhal le îndrăgea atât de tare. Aici nu voi avea internet, nici televizor, nici telefon la mine, acolo mă voi avea doar pe mine şi agitaţia permanentă a mării.