Semne de normalitate?
UDMR-ul şi-a plantat în sfârşit şi bannere în limba română. Sunt mai puţine şi mai ascunse, dar important este că ele există.
Cu ocazia asta am învăţat că Merjünk sikeresek lenni! înseamnă Ai curaj, ai succes! şi că Mindannyiunk polgármestere! înseamnă Primarul tuturor!
Când mă plimbam spre casă într-una din zilele astea, trei copii năzdrăvani făceau gălăgie pe stradă. Unul dintre ei a luat o piatră şi a aruncat-o într-un panou electoral al domnului Kiss strigând Huu! Am zâmbit complice şi mi-am zis A’ dracului prunci! Când m-am apropiat, nu mică mi-a fost mirarea să-i aud vorbind pe maghiară. Deh, erau doar nişte copii, nu?
La întâlnirea ad-hoc dintre Bolojan şi vecinii mei, au participat oameni dornici să-l cunoască mai bine, să-i pună întrebări, să vadă cum e el în carne şi oase. Printre ei se aflau şi câteva familii de etnie maghiară.
Să fie toate astea simple întâmplări? Sau sunt semne de normalitate? În sensul că UDMR-ul se adresează în sfârşit întregii comunităţi locale şi în sensul că ungurii nu-i simpatizează neapărat pe UDMR-işti pentru simplul fapt că limba lor maternă e maghiara…
Voi ce credeţi?
important e ca acum stim si ce scrie pe afise. urmeaza sa vedem daca mesajele lor se potrivesc cu asteptarile noastre