Papură Vodă

După fluturaşul portocaliu cu care am făcut cunoştinţă zilele trecute, iată ce ne-a mai fost dat să vedem:

Aparent, este un manifest pentru stimularea cetăţenilor să meargă la vot, subliniind că “absentismul” la vot favorizează actuala clasă politică. Aşa o fi, bravo lor.

Reversul fluturaşului ne dezvăluie adevăratul mesaj al campaniei. Aici îi avem pe principalii contracandidaţi la postul de primar al oraşului Oradea, clasificaţi pe religii. Astfel aflăm că PD-L-istul Groza este greco-catolic, UDMR-ista Biro este evanghelică, PNL-istul Bolojan este penticostal cu roşu şi independentul Raita este ortodox.

Obiecţii

1. Bolojan nu e penticostal, e ortodox.

2. Şi dacă ar fi penticostal, ce? Mă leg de asta, pentru că e scris cu roşu. Să înţeleg că e un lucru rău în sine să fii penticostal? Se poate, deşi nu cred. N-am făcut religie comparată ca să pot emite judecăţi de genul ăsta. Dar cine ştie? Poate că mesajul ascuns este să-l votăm pe Bolojan, roşu fiind culoarea iubirii, nu?

3. În politică nu contează religia, sexul sau etnia. Eu ştiam că ceea ce contează e Omul, nu partidul religia.

Întrebare

Cine credeţi că a emis acest fluturaş? (nu e întrebare retorică; chiar nu ştiu)

Google nu-i prost. Şi ştiţi de ce?

Pentru că a avut de a face cu destui proşti de la care să înveţe.

Google-ul ar trebui să mulţumească unei întregi clase sociale de la noi, celor cu ceafa groasă şi maşină bengoasă, manelarilor şi ciurdarilor, baştanilor, cocălarilor, analfabeţilor şi jmechereţilor. Thank you, Romania!

1. Spiritul mioritic: “Ce putem noi să facem?”

Cred că asta ne caracterizează cel mai bine pe noi, toţi românii… Suntem mereu victime şi ne complacem în asta. Victime ale popoarelor barbare, victime ale boierilor, victime ale războaielor, victime ale comunismului, victime ale politicienilor, victime ale birocraţiei. Ce putem noi să facem când alţii se cacă în blidul nostru? Nimic, nu?

2. Corupţia: “Şi mie ce-mi pică, frate?”

Corupţia e un cuvânt prea des folosit. Prea ne gândim la marii corupţi, la marile tunuri… Când în fapt, noi toţi suntem corupţi sau coruptibili. De la medici la jurişti, de la firme private la instituţii de stat, de la mafioţi la poliţişti.

3. Manelismul: “Of, viaţa mea, mâncaţ-aş maiu’!”

Aici mă refer în special la spiritul celor cărora le vibrează caroseria la 1 noaptea. În cazul lor, bunătatea se măsoară în grosimea portmoneului, inteligenţa în 3G-uri şi respectul în numărul de prietenari şi duşmani. De asemenea, în spiritul manelist, sufletul trebuie să-ţi fie undeva mai jos de cataramă.

4. Fudulia: “He, he! Cine se crede ei? Mânc d-ăştia la micu’ dejun, bre!”

Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul, spune vorba populară. Şi noi suntem proşti destui… pardon, destul. Românii sunt mândri că sunt români. Deşi nimeni nu ştie de ce. Măcar de-am fi mândri de adevăratele valori. Dar nu e cazul. Crede-mă, e doar fudulie.

5. Lipsa de respect: “Cine mai e şi ăsta? Papagal pe roţi!”

O altă caracteristică specială a acestui popor… Ei da, dispreţul, lipsa de respect, desconsiderarea, mişto-ul. Toţi suntem aşi la de-astea, nu? Ne doare-n cur de ceilalţi. Oricum ceilalţi sunt nişte fraieri, nişte papagali, nişte boarfe. Exagerez? La finalul zilei trage linie şi gândeşte-te la câţi şi-au băgat picioarele în tine şi în câţi ţi-ai băgat picioarele. Eşti pe plus sau pe minus?

6. Şovinismul: “Să piară ungurii din ţară!”

Suntem un popor ales, iar limba noastră-i o comoară, în adâncuri înfundată. Îi urâm pe unguri (curios lucru, mai ales sudiştii îi urăsc, chiar dacă nu prea au de-a face cu ei), îi urâm pe ţigani, îi urâm pe sârbi, jidani, nemţi sau ucrainieni. Şi pe bună dreptate, până la urmă ei sunt de vină pentru tot răul din ţară, nu?

7. “Credinţa”: “Las’ că are grijă Dumñezo dă mama voastră!”

Românii sunt un popor dintre cele mai credincioase. Aparent. E chestie ce ţine mai mult de rit şi, bineînţeles, de spiritul nostru mioritic. Ce putem noi să facem? Nimic, dar lasă că veni-va Dumñezo cu Judecata de Apoi şi i-a arde pe toţi cei care ne-au deranjat. În încheiere, un citat pe care ortodocşii îl ştiu prea bine: “Dă-ne Doa-a-a-mneee!”

8. Şmenăria: “Dai un ban da’ ştii că nu-l mai ai!”

Puţini oameni în Europa asta sunt mai hoţi şi mai şmenari ca cei ce locuiesc aici, pe meleagurile mioritice. Aici toată lumea te fură: vânzătorul din piaţă, operatorul de telefonie, ospătarul, compania de termoficare, politicianul, statul. Vezi? Nu e vorba de hoţii profesionişti care jefuiesc case şi bănci. De-ăia sunt peste tot în lume! Nu, e vorba de noi toţi, de instituţii şi, în final, de Statul Român.

9. Mizeria si jegul: “Gunoiul e a doua natură a românului”

Porcul e un animal murdar, se spune. Păi da, că doarme unde se cacă. Dar românii fac mai rău. Ei infectează ţara cu flacoane, sticle şi tot felul de hârtii şi plasticuri. Aruncă totul la întâmplare şi transformă ţara într-o groapă de gunoi. Românul e un animal murdar… şi ar fi bine dacă ar fi vorba numai de rahat aici, că ăla-i biodegradabil…

10. Spiritul comunist: “De ce numai ăia care muncesc să aibă bani??”

Românii urăsc oamenii de succes. Oamenii cu bani. Nu contează dacă i-au câştigat cinstit sau prin şmen, pentru români, toţi ar trebui băgaţi la închisoare, iar averile retrocedate celor de drept: oameni care freacă menta prin facultăţi de doi lei, cei care stau la bere, cei care au serviciu “de stat”, cei care nu-şi bat capul, cei prăpădiţi de soartă, cei neajutoraţi la infinit, cei care nu produc nimic (în afară de gunoi, desigur).

Portretul românilor ţi se pare exagerat. Nu prea eşti de acord, nu? Şi te înţeleg. Tu trăieşti în România şi ai cunoscut suficient de mulţi români ca să iţi dai seama că generalizările astea nu sunt foarte corecte. Însa ce te faci dacă eşti italian şi trăieşti în Italia, francez şi trăieşti în Franţa, englez şi trăieşti în UK… şi vine peste tine cohorta de români necivilizaţi? Mai stai să-i cunoşti pe toţi? Nu, generalizezi.

Foarte plicticos discursul evlaviosului Basescu! Daca nu aveti sa faceti ceva mai bun, ascultati si dumneavoastra aici! O frumusete de discurs, raspicat si totusi monoton, exact cum ne place. Cum reuseste?

De ce iubesc bloggingul?

Cei doi titani se dueleaza, merita vazut, nu ma intereseaza care are dreptate, pe mine ma intereseaza sa existe dialog, atitudine, schimb de opinii.

Pentru cei mai ocupati, am sa incerc sa trasez in cateva randuri ideea.

Catalin Tolontan, redactor sef la Gazeta Sporturilor scrie un articol despre culisele bataliei pentru drepturile de transmisie TV a meciurilor din Liga I. Pavel Lucescu, angajat al trustului Realitatea - Catavencu, a postat un articol pe blogul sau care frapeaza prin urmatoarea afirmatie: “Tolo este mort”.

Lucescu, il acuza pe Tolontan ca are acces la informatii privilegiate ceea ce indubitabil bate la ochi. Sa nu mai vorbim de tonul elogiatic adresat patroanei sale, atitudine care in opinia lui Lucescu nu este deontologica.

Tolo se apara, cumva se simte neanteles.

Personal, imi place disputa, ma atreneaza, cumva imi da sentimentul ca atata timp cat jurnalistii se vor sesiza e de bine. Imi place sa cred ca un aport special in aceasta ecuatie il au blogurile. Ma fascineaza comunicarea asta interactiva, unde actul de a citi este mult mai dezinvolt, mai putin formal si iti ofera privilegiul de-a sanctiona in mod direct. Minunata inventie!

Odata ajuns pe pamant ucrainian, Bush si Iuscenko se dezmierd cu poante vesele sursa: bbc (vezi aici!)

Ce declara Bush :

Vă suntem prieteni şi un partener puternic. Împărţim aceleaşi valori democratice”, a fost mesajul preşedintelui american pentru ucrainieni.

“Naţiunea ucraineană a luat o decizie curajoază, pe care Statele Unite o respectă. La Bucureşti voi reitera poziţia SUA. Susţinem semnarea planului de preaderare la NATO de către Ucraina şi Georgia”.

Ce zice Iuscenko:

Am primit sprijin deplin din partea SUA pentru ca Ucraina să participe la planul de aderare la NATO, în timpul summitului de la Bucureşti”. “Sunt convins că la Bucureşti vom primi un semnal pozitiv. Aceasta este atitudinea cu care mergem acolo şi suntem siguri că avem argumentele necesare să convingem statele care încă nu au o poziţie clară în această chestiune”

Ce spun politologii:

Ucraina este divizata, chiar daca Iuscenko este increzator referedumul va decide!

Ce crede Papuravoda:

Bush nu si-a pierdut vigoarea, scrie istorie cu stanga, iar cu dreapta creierului imparte cordialitati de genul : “impartim aceleasi valori democratice” tare simpatic.

Eu ii compatimesc pe muncitorii de la uzina Dacia din mai multe motive pe care nu are sens sa le insir aici, totusi, vreau sa ii sustin macar cu un post. (vezi aici mai multe)

Cum sa nu protestezi cand produci masini cu ciocanul in secolul XXI  sa stai speriat si sa astepti ca politica protectionista sa iti vanda minunatia!

The Guardian scrie ca ceea ce propune presedintele francez pica la fix in contextul istoric actual, oferta sa fiind considerata una fara precedent din partea unui presedinte francez, care doreste sa adauge Anglia la axa franco-germana, si care pe deasupra ii si pro-american.

Nici The Independent, nici The Telegraph nu il discrediteaza pe Sarkozy, ba chiar ii aduc cuvinte de lauda, unii cei drept mai sceptici, dar macar salutari cu privire la politica adoptata de presedintele francez. Imi par sceptici mai degraba cu privire la premierul britanic Gordon Brown, pe care il acuza ca nu trateaza Uniunea ca pe un organism viu, care se dezvolta, ci mai degraba ca pe o audienţa sau o platformă de idei.

Si acum de ce zic eu ca ii Antricristul? (ma tot bate Darius la cap) Ecuatia mea e simpla, ii merge prea bine omului, nu poti sa ai tot la picioare si sa nu fie ceva necurat la mijloc, ori ma insel?

Judecand dupa fata nu cred sa fie, da cine stie ce se ascunde in spatele chipului?

Sarkozy viziteaza Londra, ma anunta prietenii mei de la BBC. Cei drept un pic sifonat, faptul ca ii certat cu electoratul nu il impiedica sa faca o figura buna la Londra. Londonezii in schimb, triviali cum sunt, nu s-au ferit sa scrie despre el si superba sa prietena Carla Bruni, tot felu de bazaconii.

Dar care e miza vizitei, totusi?

Sarkozy are planuri mari pentru preşedinţia franceză a Uniunii Europene. Doreşte implementarea rapidă a Tratatului de la Lisabona, crearea postului permament de preşedinte al Uniunii Europene şi a celui de ministru de externe. Cel mai ambiţios plan al său este însă readucerea Franţei în structurile militare NATO. Condiţia este însă crearea unei forţe comune de intervenţie, formată din câte zece mii de militari ai celor mai puternice şase state europene, ca un pas înainte pe calea creării unei armate integrate a Uniunii Europene. (sursa BBC)

Mie imi este simpatic baiatul, chiar daca gurile rele spun ca-i ungur, ba ca ar fi fost un elev mediocru, ba ca sta prost cu engleza, ba ca ii lipseste tinuta in diplomatie, si asa mai departe, dar stiti ce cred eu? Ca lumea e geloasa, are si de ce, omul e puternic, celebru si are o domnita de invidiat! Ce-i mai lipseste omului Sarkozy?

Un australian pe nume Ian Usher isi vinde viata cu amintiri cu tot, haine, carti, biciclete, casa, de ce? bineinteles ca este tot o femeie la mijloc.

Imi pare suspecta nevoia australianului de a sublinia ca nu vinde o poveste lacrimogena, deja este celebru, nu mai avem de ce sa il deplingem, o fi ingenios sau efectiv un sarlatan?