Papură Vodă

Eh, dacă în articolul precedent am lăudat iniţiativa instituţiilor gen RAR, Finanţe şi aşa mai departe, iată că a sosit momentul nu a denigrării, cât a demitizării sau a dezvăluirii adevărului.

De fapt, pentru restituirea taxei auto ai nevoie de brief sau copie după brief. Dar nu văd cum ai putea deţine aşa ceva din moment ce ţi-ai înscris maşina?

Este evident că actul nu are ce căuta decât în dosarul pe care l-ai predat poliţiei. Ce-i drept, s-ar putea să fii rătăcit pe undeva un xerox, dacă eşti norocos. În caz contrar, dă fuguţa până la poliţie şi nu uita să iei cu tine: xerox după buletin, după talonul maşinii, şi o cerere scrisă de mână în care să soliciţi o copie după brief. Ah, şi mai trebuie plătit la ghişeul poliţiei incredibila taxă de 1 leu. » citeste mai departe

“Medicii au amputat piciorul unei adolescente care a fost lovită pe trotuar de un şofer începător şi vitezoman!”

Zilnic suntem bombardaţi cu ştiri care mai de care mai sordide dar ne-am adaptat, ne-am cultivat, dacă vreţi, un tip de imunitate. La drept vorbind, această detaşare de problemele celuilalt sunt necesare, aş spune că ne ajută să ne păstrăm minţile. În schimb, media, continuă să joace trivial, şi să ne hrănească cu aviditate nevoia patologică de senzaţional şi oroare.

Totuşi există ştiri teribile, care ne îngrijorează, care ne urmăresc, care ne intrigă. În cazul de faţă, cred că suntem în faţa unei drame, a unei situaţii teribile, care îşi are sursa în ignoranţă. » citeste mai departe

Ştiu că pare incredibil, dar este adevărat, puteţi citi direct de la sursă!

Dacă aş fi fost misogin aş fi spus cam aşa:

Probabil ca să atingi asemenea performaţă trebuie să fii în primul rând femeie. Apoi, neaparat să vorbeşti la telefon în timp ce conduci maşina, sau în timp ce stai la zebră în spatele vreunui nenorocit de Logan.

Apoi, şi iar apoi, trebuie să porneşti, fără să te asiguri, odată cu Loganul din faţă, nu de alta dar suntem fiinţe angrenate în ritmul nebun al evenimentelor cotidiene, mereu în contratimp. Şi viaţa asta ticăloasă, despre care vă vorbeam adineaori, ne taxează cu dezinvoltură chiar şi pe cei mai frumoşi şi nevinovaţi dintre noi! » citeste mai departe

Pentru că am ajuns să am o oarecare lehamite vis-a-vis de politica românească, de ştirile dezolante, am să mă repliez, cel puţin pentru o vreme, pe un al tip de dialog, pe care îl consider în acest moment, oarecum mai relevant, sau cel puţin o modalitate de risipire existenţială mai acceptabilă.

Chiar dacă subiectul “servicii” este mereu proaspăt, ţin să specific că-l abordez în virtutea ieşirii de vineri la piscină împreună cu colegii de la Jumpeye.

Sunt convins că fiecare din noi deţinem experienţe cât mai nuanţate, legate de servicii nasoale care se prestează cu o dezinvoltură exersată în ţara lui Vodă. Şi ca să nu bat câmpii am să fac referire la situaţia de vineri. » citeste mai departe

Aflu de la EVZ că oficialităţile române şi canadiene iau în calcul posibilitatea de eliminare a vizelor pentru cetăţenii români.

În opinia celor 322 este o mare realizare pe care o vor trâmbiţa cu neruşinare crasă prin toate ungherele României, dar asta contează mai puţin.

Personal, mi se pare o prostie felul în care este pusă probelma, deoarece beneficiile vor fi de ambele părţi. Canadieni au nevoie de emigranţi care să le presteze munca de jos pe retribuţii mai puţin onorabile, dar oricum mai bune decât ceea ce poate oferi România la ora actuală.

Din alt punct de vedere Canada este destul de fadă, ce să facă un român în Canada?

Pe mine mă cam disperă condiţionările aste rasiale. Bă, tu eşti român, banii tăi nu-s buni, ce să faci tu la noi în ţară?

Mă disperă şi mai tare că nu avem boaşe ca să-i tratăm şi noi la fel pe ignoranţii din vestul sălbatic, care nici măcar nu ştiu sa facă diferenţa dintre România şi Armenia.

Mă cam doare în cot dacă se scot ori ba. Făcu-i un scurt periplu, prin USA, şi văzui San Francisco, Chicago, Detroit, Seattle, Portland, California, Arizona, şi n-am fost aşa de impresionat ca şi de Europa.

Credeţi-mă, adevarata frumuseţe o gaseşti în Europa. Cu riscul de-a friza penibilul, am să-l parafrazez pe Paulo Coelho, care spunea ceva de genul că: frumuseţea se află în faţa ochilor noştrii, numai ca să conştientizăm asta trebuie să străbatem lumea…

Zilele trecute, Darius, colegul meu cel tulbure, scrisese un articol interesant pe această temă, iar titlul său mi-a inspirat, oarecum, acest ciot de articol.

Desigur că, să-l compari pe VaruJan Vosganian cu Jean Valjean este aproape un sacrilegiu dar, la o privire un pic mai atentă, se poate observa cu o oarecare stupoare că între cele două personaje există o asemănare izbitoare.

Valjeanul varianta românească, este la fel de robust, de bine construit… Dacă vreţi, este expresia laturii obscure a omonimului său francez. Dar, asta nu înseamnă că este privat de calităţi. De exemplu, unul din marile atuuri ale personajului Varujean este spiritul actoricesc şi retorica dobândită pe malurile învolburate dâmboviţene.

Priviţi aici:

Deci, scumpirea cu 20% a gazelor nu trebuie să ne îngrijoreze deoarece, în treburile pitarilor şi lăptarilor, costurile gazului sunt de sub 1%. Desigur, din nou, domnia sa nu zice rău, numai că ce nu ia în calcul Varujeanul nostru, este tocmai caracterul trivial al comercianţilor.

Scumpirile la gaze nu ar trebui să afecteze prea mult preţurile la alimente, în schimb, după câte îi cunosc eu pe comercianţii autohtoni, lor le este îndeajuns un simplu zvon, o simplă ştire de pe alte meridiane, o simplă părere fiscalicistă, pentru a îngroşa preţurile cu nesimţire.

În concluzie, Varujeanul nostru în antiteză cu Valjean, este lipsit de speranţă, nu se pocăieşte, nu tânjeşte după adevăr… Or, asemănarea rezidă tocmai din acestă uluitoare discrepanţă, care reflectă în opinia mea, spiritul, năravurile şi aspiraţiile noastre, de estici balcanici ce suntem!

Ilie Bolojan, candidatul din partea PNL pentru funcţia de primar al Oradiei, a ieşit prin oraş ca să stea de vorbă cu oamenii obişnuiţi. S-a creat un fel de miting spontan, undeva în zona în care locuiesc. Mă aşteptam la un cadru oficial, cu reporteri şi discursuri pedante, bine structurate. În schimb, a fost vorba de un fel de discuţie semi-informală în care oamenii obişnuiţi - vecinii mei - au pus în discuţie (s-au plâns de) diferite probleme ale urbei care îi privesc direct.

Domnul Bolojan a fost reţinut în declaraţii, preferând să răspundă punctual întrebărilor care i-au fost adresate. Candidatul la primărie a evitat să facă primisiuni măreţe declarând că ce ne poate garanta este o schimbare a modului în care vor fi administraţi banii publici pe baza unor liste de priorităţi. Mai mult, Bolojan a lăsat să se înţeleagă că starea oraşului şi calitatea vieţii cetăţeanului obişnuit pot fi considerabil îmbunătăţite prin măsuri care nu necesită bani publici. Aici s-a referit în special la problema parcărilor, a birocraţiei şi a ordinii publice.

Mă întreb oare cum se poate ca în plină campanie electorală domnul Ilie Bolojan să nu ne promită marea cu sarea şi să nu ne invite la mici şi bere, concerte în aer liber şi alte distracţii electorale? Să fie cumva un semn de maturitate politică? Rămâne de văzut după 1 iunie.