Papură Vodă

Ilie Bolojan, candidatul din partea PNL pentru funcţia de primar al Oradiei, a ieşit prin oraş ca să stea de vorbă cu oamenii obişnuiţi. S-a creat un fel de miting spontan, undeva în zona în care locuiesc. Mă aşteptam la un cadru oficial, cu reporteri şi discursuri pedante, bine structurate. În schimb, a fost vorba de un fel de discuţie semi-informală în care oamenii obişnuiţi - vecinii mei - au pus în discuţie (s-au plâns de) diferite probleme ale urbei care îi privesc direct.

Domnul Bolojan a fost reţinut în declaraţii, preferând să răspundă punctual întrebărilor care i-au fost adresate. Candidatul la primărie a evitat să facă primisiuni măreţe declarând că ce ne poate garanta este o schimbare a modului în care vor fi administraţi banii publici pe baza unor liste de priorităţi. Mai mult, Bolojan a lăsat să se înţeleagă că starea oraşului şi calitatea vieţii cetăţeanului obişnuit pot fi considerabil îmbunătăţite prin măsuri care nu necesită bani publici. Aici s-a referit în special la problema parcărilor, a birocraţiei şi a ordinii publice.

Mă întreb oare cum se poate ca în plină campanie electorală domnul Ilie Bolojan să nu ne promită marea cu sarea şi să nu ne invite la mici şi bere, concerte în aer liber şi alte distracţii electorale? Să fie cumva un semn de maturitate politică? Rămâne de văzut după 1 iunie.

Spre marea noastra surpriză şi dezamăgire, am fost târâţi într-un clinci politico-electoral cu care nu avem nimic de a face.

Papură Vodă nu face campanie electorală niciunui candidat şi nici nu oferă „servicii de defăimare publică”. Articolele pe care le publicăm pe Papură Vodă nu sunt influenţate de nicio forţă politică şi nici de conducerea Jumpeye Creative Media.

De asemenea s-a mai pomenit în presă despre benzi desenate ai căror autori am fi noi. Eronat. Noi suntem bloggeri, nu caricaturişti. Suntem fără culoare politică şi avem coloană vertebrală. Însă avem păreri personale şi în acelaşi timp obiective. Personale deoarece nu le exprimăm în numele niciunei organizaţii, fie ea politică sau economică. Obiective în sensul că reflectă fidel realitatea, şi nu sunt “distorsionate” de niciun fel de “stimul financiar”.

Avem păreri proprii şi avem dreptul să le exprimăm în mod liber.

Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Constituţia României

Campanie electorală doar pentru maghiari

Doamna Biró Rozália, candidatul din partea partidului UDMR sau, mă rog, RMDSZ cum îi place dumneaei să-i spună, îşi face campanie electorală. Ei da, de câteva zile au apărut afişe pe la noi prin urbe cu doamna candidat. Nimic deosebit… doar atât că pentru 70% dintre orădeni, mesajele sale electorale sunt imposibil de înţeles. Exact. Sunt scrise pe maghiară.

Sigur, am auzit zvonuri cum că ar exista şi panouri în limba română. Probabil. Dar evident, cele în “limba maternă” primează.

Situaţia actuală

Hai să vedem care-i tactica dumneaei. În prezent, doamna Biró Rozália este viceprimar, iar RMDSZ (n-am idee de la ce vin iniţialele astea) are 7 reprezentanţi în consiliul local care este format dintr-un total de 27 de consilieri. Buuun.

Pe ce mizează?

Negreşit, doamna Rozália mizează că toţi etnicii maghiari vor vota cu ea. Asta înseamnă 30% din voturi. Pare puţin, însă în teorie, restul de 70% dintre români NU vor vota cu acelaşi candidat. Astfel, voturile se pot “pierde” uşor-uşor, împărţindu-se în stânga şi în dreapta (chiar dacă nu vă vine să credeţi, chiar şi domnul Călin Raita va primi un procent drăguţ din voturi). Prin urmare, sunt şanse ca un om cu adevărat capabil să obţină sub 30% dintre voturi. Sigur, e puţin probabil… Cel mai probabil doamna Biró Rozália va obţine din nou fotoliul de viceprimar, ceea ce cred că reprezintă şi obiectivul real al dânsei.

Implicaţii şi comentarii

Ce înseamnă oare în esenţă faptul că doamna Biró Rozália îşi face campanie electorală în “limba maternă”? Înseamnă în primul rând că îi desconsideră pe alegătorii vorbitori de limbă română, care se întâmplă să constituie 70% din populaţia oraşului, limba română fiind limba oficială a ţării. În al doilea rând, doamna Biró îi desconsideră pe alegătorii maghiari. Exact! Pare paradoxal, dar este adevărat. Biró Rozália îi subestimează pe unguri crezând că îi poate momi să o voteze prin fapta sa “măreaţă şi îndrăzneaţă” de a-şi face campanie în ungureşte, în condiţiile în care domnia sa NU ARE UN CREZ POLITIC BINE CONTURAT ŞI NU ARE UN MESAJ ELECTORAL CLAR, în condiţiile în care timp de 4 ani de zile cât a fost viceprimar NU S-A AUZIT NIMIC DE EA.

Apropo, eu ştiam că primarul (la fel ca preşedintele etc.) este PRIMARUL TUTUROR CETĂŢENILOR, nu doar al celor care te-au votat. Păi, în condiţiile în care te adresezi EXCLUSIV unui singur grup de alegători, cum poţi susţine apoi că eşti primarul tuturor orădenilor? AUD?

P.S. Se pare că doamna Biró şi ai săi acoliţi au antecedente.

1. Spiritul mioritic: “Ce putem noi să facem?”

Cred că asta ne caracterizează cel mai bine pe noi, toţi românii… Suntem mereu victime şi ne complacem în asta. Victime ale popoarelor barbare, victime ale boierilor, victime ale războaielor, victime ale comunismului, victime ale politicienilor, victime ale birocraţiei. Ce putem noi să facem când alţii se cacă în blidul nostru? Nimic, nu?

2. Corupţia: “Şi mie ce-mi pică, frate?”

Corupţia e un cuvânt prea des folosit. Prea ne gândim la marii corupţi, la marile tunuri… Când în fapt, noi toţi suntem corupţi sau coruptibili. De la medici la jurişti, de la firme private la instituţii de stat, de la mafioţi la poliţişti.

3. Manelismul: “Of, viaţa mea, mâncaţ-aş maiu’!”

Aici mă refer în special la spiritul celor cărora le vibrează caroseria la 1 noaptea. În cazul lor, bunătatea se măsoară în grosimea portmoneului, inteligenţa în 3G-uri şi respectul în numărul de prietenari şi duşmani. De asemenea, în spiritul manelist, sufletul trebuie să-ţi fie undeva mai jos de cataramă.

4. Fudulia: “He, he! Cine se crede ei? Mânc d-ăştia la micu’ dejun, bre!”

Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul, spune vorba populară. Şi noi suntem proşti destui… pardon, destul. Românii sunt mândri că sunt români. Deşi nimeni nu ştie de ce. Măcar de-am fi mândri de adevăratele valori. Dar nu e cazul. Crede-mă, e doar fudulie.

5. Lipsa de respect: “Cine mai e şi ăsta? Papagal pe roţi!”

O altă caracteristică specială a acestui popor… Ei da, dispreţul, lipsa de respect, desconsiderarea, mişto-ul. Toţi suntem aşi la de-astea, nu? Ne doare-n cur de ceilalţi. Oricum ceilalţi sunt nişte fraieri, nişte papagali, nişte boarfe. Exagerez? La finalul zilei trage linie şi gândeşte-te la câţi şi-au băgat picioarele în tine şi în câţi ţi-ai băgat picioarele. Eşti pe plus sau pe minus?

6. Şovinismul: “Să piară ungurii din ţară!”

Suntem un popor ales, iar limba noastră-i o comoară, în adâncuri înfundată. Îi urâm pe unguri (curios lucru, mai ales sudiştii îi urăsc, chiar dacă nu prea au de-a face cu ei), îi urâm pe ţigani, îi urâm pe sârbi, jidani, nemţi sau ucrainieni. Şi pe bună dreptate, până la urmă ei sunt de vină pentru tot răul din ţară, nu?

7. “Credinţa”: “Las’ că are grijă Dumñezo dă mama voastră!”

Românii sunt un popor dintre cele mai credincioase. Aparent. E chestie ce ţine mai mult de rit şi, bineînţeles, de spiritul nostru mioritic. Ce putem noi să facem? Nimic, dar lasă că veni-va Dumñezo cu Judecata de Apoi şi i-a arde pe toţi cei care ne-au deranjat. În încheiere, un citat pe care ortodocşii îl ştiu prea bine: “Dă-ne Doa-a-a-mneee!”

8. Şmenăria: “Dai un ban da’ ştii că nu-l mai ai!”

Puţini oameni în Europa asta sunt mai hoţi şi mai şmenari ca cei ce locuiesc aici, pe meleagurile mioritice. Aici toată lumea te fură: vânzătorul din piaţă, operatorul de telefonie, ospătarul, compania de termoficare, politicianul, statul. Vezi? Nu e vorba de hoţii profesionişti care jefuiesc case şi bănci. De-ăia sunt peste tot în lume! Nu, e vorba de noi toţi, de instituţii şi, în final, de Statul Român.

9. Mizeria si jegul: “Gunoiul e a doua natură a românului”

Porcul e un animal murdar, se spune. Păi da, că doarme unde se cacă. Dar românii fac mai rău. Ei infectează ţara cu flacoane, sticle şi tot felul de hârtii şi plasticuri. Aruncă totul la întâmplare şi transformă ţara într-o groapă de gunoi. Românul e un animal murdar… şi ar fi bine dacă ar fi vorba numai de rahat aici, că ăla-i biodegradabil…

10. Spiritul comunist: “De ce numai ăia care muncesc să aibă bani??”

Românii urăsc oamenii de succes. Oamenii cu bani. Nu contează dacă i-au câştigat cinstit sau prin şmen, pentru români, toţi ar trebui băgaţi la închisoare, iar averile retrocedate celor de drept: oameni care freacă menta prin facultăţi de doi lei, cei care stau la bere, cei care au serviciu “de stat”, cei care nu-şi bat capul, cei prăpădiţi de soartă, cei neajutoraţi la infinit, cei care nu produc nimic (în afară de gunoi, desigur).

Portretul românilor ţi se pare exagerat. Nu prea eşti de acord, nu? Şi te înţeleg. Tu trăieşti în România şi ai cunoscut suficient de mulţi români ca să iţi dai seama că generalizările astea nu sunt foarte corecte. Însa ce te faci dacă eşti italian şi trăieşti în Italia, francez şi trăieşti în Franţa, englez şi trăieşti în UK… şi vine peste tine cohorta de români necivilizaţi? Mai stai să-i cunoşti pe toţi? Nu, generalizezi.

Calin Raita se vrea primar al Oradiei. Ce-i drept, prin oras apare pe toate panourile publicitare… E misto! Si nu numai ca se imbraca bine - aidoma lui Becali - dar fata de “Razboinicul Luminii” mosteneste harul ospitalitatii si pretiosul dar al vorbirii simple, extrem de simple, chiar neabeţedate! Vezi aici:

“De ce am hotărât să candidez la Primăria Oradea?

Am hotărât să candidez pentru PRIMĂRIA ORADEA. Cu toate ca mă intâlnesc cu mulţi orădeni cu care sunt bucuros sa am un schimb de opinii, mie foarte util, am crezut de bună cuviinţă să am cât mai multe modaliatăţi de comunicare cu bunii mei concitadini orădeani.

Am mare nevoie de opinii constructive, sincere, spuse cu bună credinţă, aşa cum dealtfel este şi intentia mea de a face cat mai mult posibil pentru Oradea. As dori ca si pe aceasta cale sa am un dialog informal şi explicit cu un număr cât mai mare de orădeni, pentru ca eu să fiu si mai bine informat dar şi foarte clar în prezentarea proiectului meu pentru Oradea.

Aştept cu mare interes să-mi vizitati acest site, să-mi scrieti, să-mi spuneţi ce opinii aveţi şi bineînteles să mă cunoasteţi mai bine. Vă promit ca voi fi atât de apropiat de aşteptarile dumneavoastră, pe cât de mult voi cunoaste mai bine ce si cum gănditi ca avem de făcut pentru Oradea noastră.“

Si dupa a sa cuvantare ma tot intreb, Doamne, cum o sa razbatem? Personal nu ma agaseaza exprimarea puerila, nici agramatismul ori incoerenta. Toate astea nu ma irita precum atitudinea.

Nu exista masura, bun simt; dom’ne pana aici pot sa ma intind, mai mult nu! La noi nu exista! Nu, mai bine burlesc! La noi fiecare isi da importanta mai mult decat se cuvine, cu totii ne pricepem la de toate si la nimic! Asta-i tara lui Papura Voda, tara pe care o meritam!