Papură Vodă

Raport de Pasti

In preajma Sarbatorilor se poate observa o considerabila schimbare de comportament la fiintele umane, acestea fiind predispuse sa isi umple matul cu tot felul de chestii pana la refuz, ba unii chiar fiind in situatia de a-si da duhul din pricina lacomiei. Cei care sunt considerati oameni de succes, nu numai ca mananca mai mult, dar se perinda cu mijloace rudimentare, de pe un meridian pe altul, in schimbul unor cifre sau hartii, beneficiind astfel de ceea ce numesc ei soare si mare. Dar nici acest truc nu functioneaza, oamenii sunt de-a dreptul idioti; nu reusesc sa se debaraseze de frustrari, avand o constanta predispozitie pentru nefericire.

Ceilalti, care fac parte dintr-o clasa mai neinsemnata, dar care reprezinta majoritatea, se consoleaza cu un concept pe care il numesc familie. Totul graviteaza in jurul acestui concept, care provoaca, pe de-o parte, o stare de multumire, iar pe de alta parte plafonare si limitare. Totusi, nici acestia nu sunt fiinte chibzuite, chiar daca detin resurse mult mai limitate, risipesc si cheltuiesc sub vraja reclamelor, asigurandu-le astfel superiorilor prosperitate.

Mai exista o clasa, foarte neinsemnata, dar pe care o amintim din placerea de-a sublinia diversitatea acestei specii, si anume: oamenii cu preocupari spirituale. Suna pompos, dar asa se numesc. Oamenii cu preocupari spirituale sunt extrem de plictisitori. Nu fac mare lucru, stau ore intregi intr-o stare de inertie, fara sa risipeasca energie… De fapt, se concentreaza mai mult asupra unor chestiuni pe care nu stim cum se le definim, deoarece din lipsa de timp n-am reusit sa le studiem.

Din pacate, am realizat ca, in studiul nostru asupra intelegerii fiintei umane, am utilizat un esantion nereprezentativ. Romanii s-au dovedit a fi o natiune cu un comportament similar cu cel al mistretilor, fapt care ne-a ruinat studiul.

Promitem ca vom reveni cu studii axate pe natiuni mult mai reprezentative pentru omenire!

Scafandrul este un student blazat, vizibil anxios dar cu preocupari interesante. Chiar daca pe alocuri neglijent in materie de muzica isi face treaba.

Si-a facut blog in urma cu aproape 30 de zile si daca nu-si rezolva dilema la termen, renunta definitiv la blogging!

Iata ce zice, (daca va place, ajutati-l!) :

Regulile jocului!

M-am gandit, ca ar fi corect din partea mea sa stabilesc cateva conditii clare si anume:

1. Am sa imi gasesc domeniu (.ro) cu ajutorul vostru in maxim 30 de zile

2. Acest domeniu trebuie sa ma reprezinte, evaziva chestiune dar…

3. Daca nu imi voi gasi domeniu in cele 30 de zile, in ziua 31 am sa ma pedepsesc

4. Jur pe rosu, ca ma voi epila cu ceara pe maini, pe fata si pe picioare, binenteles, totul va fi filmat, si postat inainte sa inchei orice legatura cu bloggingul

Finalitate pozitiva

Daca voi gasi domeniu voi continua in ale bloggingului, iar blogarilor care ma vor ajuta, in sensul ca vor publica un articol cu mine pe blogul lor ii voi rasplati punandu-i in Blogroll pe viata (Blogrollul de aur)

Finalitate negativa

Daca nu voi gasi, ma las de blogging si am sa aplic regula numarul 4 !

Ce trebuie sa faci?

Simplu, publica un articol cu mine pe blogul tau, iar eu te voi pune la mine in blogroll pe viata!

Am scris cuvantul “spaga” in Google, si am selectat cautare dupa imagini. Nicio surpriza. Mi-au aparut poze cu politisti, procurori, politicieni si desigur, doctori.

Povestea pe care am sa v-o impartasesc astazi reprezinta o fresca din viata unui cetatean oarecare, pus in fata unui moment care ar trebui sa fie unul intim si important… Sa zicem ca ti se naste un copil, in seara de 11 aprilie la ora 21 si 45. Il numesti Eduard, pentru ca iti place cum suna, ori pentru ca ai intalnit oameni care te-au impresionat sub acest stindard. Extraordinar, copilul se naste, sotia se reface si totul este bine si frumos.

Am sa-mi indrept insa atentia asupra a ceea ce se intampla IN spital. Dincolo de aparente, atmosfera spitalului este mai epuizanta decat nasterea in sine si o sa vedeti si de ce spun asta. Pentru cei care au uitat si pentru cei care vor avea nevoie, va scriu o lista de trebuinte si de atentionari, pe care nu eu am facut-o, ci sistemul, bata-l vina!

Deci :

1. La doctor se da intre 150 si 200 euro, daca sunt complicatii mai mult.

2. La moasa se da intre 100 lei si 200 lei, depinde de cat iti permiti, dar cu 150 de lei e super multumita.

3. Banii se vor pune intr-un plic, si trebuie bagati in buzunar. Nu va speriati, buzunarele sunt incapatoare.

4. La asistente se vor da cate 10 lei pentru fiecare aparitie. Numai la cele doua asistente: cea care intretine copilul si cea care raspunde de mama; sa nu va pacaliti sa dati si la altele…

5. Portarul se multumeste cu cat poti. Nu te speria, vizitele sunt interzise numai pe afise!

6. Chiar daca indeplinesti toate aceste conditii nu iti poate garanta nimeni ca vei fi tratat ca atare. Incredibil, nu?

7. Toaletele sunt deprimante, dusul nu functioneaza, iar mirosurile sunt pestilentiale.

8. S-ar putea ca dupa ce naste sotia sa nu se gaseasca salon, ce vei face? Nimic. Nici banii nu rezolva situatia; astepti si te rogi.

9. Se prea poate sa te scoata din salon inainte ca fisa ta de externare sa fie gata si sa stai pe hol cu copilul, in frig si curent, inca vreo 1 ora - asta daca esti norocos!

10. Daca doctorul nu este multumit de cat ai oferit se prea poate sa te tina mai mult de 4 zile sub diferite pretexte, pana cand iti reconsideri pozitia. Deci fiti vigilenti!

11. Nu uita! Spaga se da INAINTE. Se dau DUPA numai in urmatoarele cazuri:
a) daca te cunosti bine cu doctorul;

b) daca ai fost la toate consultatiile si l-ai asigurat in prealabil ca ai ceva pentru domnia sa.

Se schimba legislatia rutiera. Din nou!

Da, ai citit bine, codul de legislatie rutiera se schimba din nou! Povestea e simpla: seful Ministerului Administratiei si Internelor a declarat ieri ca din luna septembrie se vor opera cateva modificari la legea circulatiei pe drumurile publice, cea mai notabila fiind modificarea legii prioritatii pietonilor pe trecerile de pietoni.

Astfel, conform noului proiect de lege, pietonii NU mai au prioritate de trecere pe trecerile de pietoni nesemaforizate si nici pe trecerile semisemaforizate (cele in care pietonii au semafor, insa conducatorii auto nu). Reactiile nu s-au facut prea mult asteptate. Ministrul, intrebat care sunt motivele care stau in spatele unui asemenea proiect de lege nemaintalnit in lume, a raspuns: “Am considerat ca, avand in vedere numarul accidentelor mortale care au loc in fiecare zi pe trecerile de pietoni din Romania, este spre siguranta cetateanului ca o asemenea lege sa intre in vigoare. Practic aceasta lege vine sa inlocuiasca o lege desueta care de foarte multi ani nu mai este in concordanta cu realitatea… In prezent, pietonii au prioritate de jure, insa de facto, prioritatea este a automobilistilor. Vrem sa stopam acest flagel.”

Desigur, esti cu gura cascata. Desi nu ar trebui. Domnul ministru a inteles un lucru aproape filosofic: in Romania, daca nu poti opri faptele care contravin unei legi, cel mai simplu este sa schimbi legea.

Articolul e un pamflet. Din fericire (sau din pacate?), nu o sa avem niciodata asemenea lege. Desi, in fapt, asta e regula: pietonii nu a prioritate pe trecerea de pietoni, iar cei care se incred, o platesc scump. Langa mine, este o trecere de pietoni pe care se moare lunar. Strada este lunga, in panta, iar cand pietonii au verde la semafor, soferii au un amarat de semn care indica trecere de pietoni si – culmea – un semafor care vesnic palpaie verde!

Catre pietoni: Nu va incredeti niciodata cand treceti pe trecerea de pietoni. Acolo NU aveti prioritate, chiar daca semaforul arata verde.

Catre soferi: Daca vedeti pietoni care vor sa treaca, opriti. E dreptul lor, si-n plus, nu cred ca vreti sa stati in puscarie vreo 15-20 ani. Ah, si inca ceva: pietonii nu se prea asigura cand au verde. Asa ca, mare atentie la trecerile semaforizate in mod imbecil!

Catre administatorii drumurilor: Pentru fiecare om ucis pe trecerile de pietoni semaforizate in mod imbecil, voi sunteti vinovati in proportie de minimum 50%!

Nu stiu cum sunteti voi dar pe mine ma emotioneaza discursul a la Blaga, aproape la fel de mult ca ciocolata cu rom (senzatii tari, romanesti!). Au trecut cativa anisori, cicoare n-am mai baut, nici televizor alb negru n-am mai vazut. Lumina si caldura avem din belsug, intr-un fel multe s-au schimbat, si totusi unii imi par neschimbati.

Atentie! Cerceteaza, si apoi spune-mi ca ma insel.

Foarte plicticos discursul evlaviosului Basescu! Daca nu aveti sa faceti ceva mai bun, ascultati si dumneavoastra aici! O frumusete de discurs, raspicat si totusi monoton, exact cum ne place. Cum reuseste?

Asociaţia pentru Drepturile Omului APADOR-CH susţine că există discriminare în modul în care statul tratează diferitele culte religioase din România. sursa: BBC

Nu cred in discriminare, nu in tara lui Papura Voda. Chiar daca la mine, in spatele blocului se construieste o biserica nu zic de care, iar la nici o strada distanta este o alta biserica, de aceeasi confesiune, iar la numai cateva strazi sunt altele si altele.

Sunt oare oradenii asa de religiosi, sau vor sa para religiosi in ochii strainilor?

“Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât luni că procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie trebuie să refacă urmărirea penală în cazul fostului premier Adrian Năstase, în dosarul Zambaccian. ” sursa BBC

De ceva vreme nu pot sa dorm din mai multe motive. Ma framant aiurea, si am ganduri, multe ganduri. Ma gandesc la cei mai tristi oameni de pe lume, iar Nastase, bietul baietel, se inscrie in top 10 a celor mai solitare cocote care au pangarit vreodata planeta albastra.

Si stand asa habauc, timp in care luna ingalbenita imi magaie cu dispret chipul, imi vine urmatoarea intrebare: oare… Nastase, sa fie Sarkozy ?

Un articol despre farmecul Bucurestului in compania celebrilor maidanezi!

Zvapaiatii astia de jurnalisti americani, in loc sa isi focalizeze atentia asupra reusitelor dambovitene din perioada fulguranta a summitului, se cramponeaza cu nonsalanta in chestii care nu conteaza, cel putin pentru cei care ne conduc, si anume: problema maidanezilor damboviteni.

Gratie evenimentelor spectaculoase din ultimii ani, maidanezii, si-au castigat pe buna dreptate, un loc bine meritat in constiinta lumii. Un fel de simbol, emblema, daca vreti ambasadori ai Bucurestului in lume, dupa cum vulpile sunt reprezentative pentru Londra, iar ratonii pentru USA.

Se pare ca, uciderea din culpa a businessmanului japonez in 2006 de catre maidanezi specializati in astfel de interventii, a transmis un mesaj puternic in lume. Nici macar episodul cu maidanezul care a evoluat la cursa de masini de anul trecut nu si-a pierdut rezonanta in constiinta strainilor. Foarte rautaciosi oamenii astia de peste ocean. Numai invidia poate alimenta aceasta josnica preocupare, ca altfel nu imi explic! Vezi aici mai multe!

Voi cum va explicati?

De ce iubesc bloggingul?

Cei doi titani se dueleaza, merita vazut, nu ma intereseaza care are dreptate, pe mine ma intereseaza sa existe dialog, atitudine, schimb de opinii.

Pentru cei mai ocupati, am sa incerc sa trasez in cateva randuri ideea.

Catalin Tolontan, redactor sef la Gazeta Sporturilor scrie un articol despre culisele bataliei pentru drepturile de transmisie TV a meciurilor din Liga I. Pavel Lucescu, angajat al trustului Realitatea - Catavencu, a postat un articol pe blogul sau care frapeaza prin urmatoarea afirmatie: “Tolo este mort”.

Lucescu, il acuza pe Tolontan ca are acces la informatii privilegiate ceea ce indubitabil bate la ochi. Sa nu mai vorbim de tonul elogiatic adresat patroanei sale, atitudine care in opinia lui Lucescu nu este deontologica.

Tolo se apara, cumva se simte neanteles.

Personal, imi place disputa, ma atreneaza, cumva imi da sentimentul ca atata timp cat jurnalistii se vor sesiza e de bine. Imi place sa cred ca un aport special in aceasta ecuatie il au blogurile. Ma fascineaza comunicarea asta interactiva, unde actul de a citi este mult mai dezinvolt, mai putin formal si iti ofera privilegiul de-a sanctiona in mod direct. Minunata inventie!